13 definiții pentru tripotaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotajuri] – Din fr. tripotage.

tripotaj sn [At: CARAGIALE, O. I, 162 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e, ~uri / E: fr tripotage] (Frm) Afacere necinstită Si: (fam) matrapazlâc, potlogărie.

TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.

TRIPOTÁJ, tripotaje și tripotajuri, s. n. Afacere urîtă, murdară, necinstită. Tripotajuri... de bursă. CARAGIALE, M. 42.

TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].

TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)

TRIPOTÁJ ~e n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /<fr. tripotage

tripotaj n. intrigi josnice, bârfiri nedemne.

*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

tripotaj s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.

Intrare: tripotaj
tripotaj1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tripotaj
  • tripotajul
  • tripotaju‑
plural
  • tripotaje
  • tripotajele
genitiv-dativ singular
  • tripotaj
  • tripotajului
plural
  • tripotaje
  • tripotajelor
vocativ singular
plural
tripotaj2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tripotaj
  • tripotajul
  • tripotaju‑
plural
  • tripotajuri
  • tripotajurile
genitiv-dativ singular
  • tripotaj
  • tripotajului
plural
  • tripotajuri
  • tripotajurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tripotaj

etimologie: