2 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv).

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv).

protest sn [At: (a. 1703) FN 155 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat protestum, it protesto] 1 Manifestare energică împotriva unei stări de fapt, a unei măsuri etc. considerată drept abuzivă, injustă Si: (rar) protestare (1), protestație (1), (îvr) protestăciune. 2 (Ccr) Protestare (2). 3 (Șîs notă de ~) Act al unui guvern prin care acesta dezaprobă o acțiune a guvernului altui stat, considerată contrară tratatelor sau normelor de drept internațional. 4 (Jur) Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe Si: (înv) protestație (3). 5 (Rar) Declarație (18).

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta, opoziție hotărîtă, manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă. [Căzuse] victimă nu atît a protestului său patriotic... cît a plîngerilor și intrigilor boierilor către Poartă. KOGĂLNICEANU, S. A. 211. Notă de protest = comunicare scrisă prin care un guvern ia atitudine împotriva unui act considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional, săvîrșit de guvernul altei țări. 2. (În economia capitalistă) Act public prin care se constată de către organele judecătorești neplata la scadență a unei polițe. – Pl. și: (învechit) protesturi (GHICA, A. 592, NEGRUZZI, S. III 153, ALEXANDRESCU, M. 273).

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opoziție hotărâtă, manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă. ◊ Notă de protest = comunicare scrisă prin care un guvern ia atitudine împotriva unui act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. (În economia capitalistă) Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. [Pl. și: (înv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.

PROTÉST s.n. Act de protestare, opoziție; cerere, intervenție făcută contra unor încălcări, a unor acțiuni nedrepte etc. ♦ Notă de protest = comunicare scrisă către un guvern prin care se ia atitudine împotriva unor acte săvârșite de acest guvern contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. [Pl. -te, -turi. / < it. protesto].

PROTÉST s. n. 1. manifestare energică împotriva unor încălcări, a unor acțiuni nedrepte etc. 2. formă a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine împotriva unor acte săvârșite de guvernul altui stat, pe care le consideră contrare tratatelor sau normelor de drept internațional. 3. act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. (< lat. protestum, it. protesta)

PROTÉST ~e n. 1) Manifestare deschisă prin care o persoană își exprimă dezacordul față de o acțiune socotită ca fiind ilegitimă sau injustă. 2) (în relațiile internaționale) Atitudine oficială de dezacord a unui stat față de acțiunile injuste sau periculoase ale altui stat. /<lat. protestum, it. protesto

protest n. 1. act legal ce constată refuzul de primire sau de plată al uriui efect comercial; 2. protestațiune.

1) *protést n., pl. e (fr. protêt, din protest, subst. verbal d. protester, a protesta; it. protesta). Protestare. Hîrtie pe care e scrisă o protestare.

PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri.Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.

PROȚÉS s. n. v. proces.

proces sn [At: (a. 1762) IORGA, S. D. XII, 75 / V: (pop) ~cest, (îrg) proțes, (reg) proțăsc, proțest / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat processus, ger Prozess, fr procès] 1 (Jur) Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului Si: acțiune judecătorească, judecată, pricină, (îrg) provlimă, pâră, (înv) pârâre, pricinuire, prigonire, (reg) petrectare. 2 (Rar; ccr) Totalitate a actelor, hârtiilor adunate în vederea procesului (1). 3 (Jur; îe) A face (sau a intenta) cuiva (sau, înv, asupra cuiva) ~ A chema pe cineva în fața instanțelor de judecată. 4 (Îe) A face ~ul (cuiva sau a ceva) A ataca în cuvinte pe cineva sau ceva Si: a critica. 5 (Îe) A-i face cuiva ~ de intenții (sau intenție) A învinui pe cineva pentru intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. 6 (Îe) A-și face ~(e) de conștiință A-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni Si: a regreta. 7 (Mol; Mun; înv) Sentință judiciară. 8 (Rar) Punct de vedere. 9 (Pex) Cauză. 10 (Rar) Discuție în contradictoriu Si: ceartă, dispută, neînțelegere. 11 (Îc) ~-verbal înscris, act cu caracter oficial, în care se consemnează un fapt de natură juridică. 12 (Îac) Act cu caracter oficial, în care se consemnează pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite Si: (înv) jurnal, tacrir. 13 (Cu determinări care arată domeniul, scopul, caracterul etc.) Succesiune de stări prin care trec, în desfășurarea lor temporală, diverse ființe, lucruri, fenomene etc. 14 Șir de operații, de fenomene etc. prin intermediul cărora se efectuează o lucrare, o transformare, se obține un produs etc. 15 (Ecp; îs) ~ de producție Activitate socială în cadrul căreia oamenii acționează, cu ajutorul uneltelor de producție, asupra obiectului muncii, pentru a crea bunuri materiale. 16 (Teh; îas) Totalitate a procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite. 17 (Med; spc) Boală considerată din punctul de vedere al felului cum evoluează.

PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de operații, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ◊ Proces de producție = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relații reciproce determinate și acționează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricație; Proces de fabricație = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuriVar.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.

PROCÉS, procese, s. n. 1. Mersul, desfășurarea sau evoluția unui fenomen, a unui eveniment etc.; transformare succesivă în starea unui lucru; prefacere. Fără îndoială că și în procesul de creație... sensibilitatea artistului este de o importanță foarte mare. V. ROM. decembrie 1950, 185. Întrecerea – vorbi mai departe Andrei – înseamnă în primul rînd organizarea procesului de producție. MIHALE, O. 201. Se pot urmări diferite procese tehnologice, cum adică dintr-o bucată de oțel a ieșit o cheie franceză, I. BOTEZ, ȘC. 223. ♦ Șir de operații sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare sau o transformare fizico-chimică. 2. Pricină supusă dezbaterilor unei instanțe judiciare. De cinci sute de ani cele două sate se judecă și procesul trece din generație în generație. BOGZA, C. O. 298. Radu Comșa... pledă cîteva procese fără însemnătate. C. PETRESCU, Î. II 179. Cu o zi înainte fusese la judecătorie un proces care stîrnise tot tîrgul. I. BOTEZ, ȘC. 96. Procesul n-a durat decît o jumătate de oră. BUJOR, S. 146. ◊ Proces de conștiință v. conștiință.Expr. A face (sau a intenta) (cuiva) proces = a da (pe cineva) în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica sever (pe cineva sau ceva). Fratele îi făcea procesul unei pălării, care nici măcar nu era un model. C. PETRESCU, C. V. 95. A-i face cuiva proces de intenții = a învinui pe cineva pentru intenții pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces de conștiință = a-și analiza (regretînd) anumite atitudini sau acțiuni; a se căi (de ceva). 3. Compus: proces-verbal = a) act cu caracter oficial în care se consemnează un fapt. La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate. B. O. 1953, 5. Am întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. Furierii, căpitanii, încheiau procese-verbale, dădeau și luau în primire. SADOVEANU, O. VI 271; b) act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărîrile unei adunări constituite. În procesul-verbal al adunării generale se va arăta în mod obligatoriu numărul membrilor prezenți la ședință. STAT. GOSP. aAGR. 22. – Pl. și: (învechit) procesuri (NEGRUZZI, S. I 44). – Variante: (învechit) proțés (NEGRUZZI, S. I 303, COGĂLNICEANU, S. 218, RUSSO, S. 160), (regional) procést (DUMITRIU, B. F. 19, MAT. FOLK. 250) s. n.

PROCÉS s.n. 1. Mers, evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui eveniment etc.). ♦ Prefacere, transformare succesivă, progresivă. 2. (Jur.) Activitatea pe care o desfășoară o instanță judecătorească în legătură cu soluționarea unei cauze de natură penală, civilă etc. ◊ A intenta un proces = a da în judecată (pe cineva). 3. Proces-verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință. [Pl. -se, -suri. / < fr. procès, processus, germ. Processus < lat. processus].

arată toate definițiile

Intrare: protest
protest1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protest
  • protestul
  • protestu‑
plural
  • proteste
  • protestele
genitiv-dativ singular
  • protest
  • protestului
plural
  • proteste
  • protestelor
vocativ singular
plural
protest2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protest
  • protestul
  • protestu‑
plural
  • protesturi
  • protesturile
genitiv-dativ singular
  • protest
  • protestului
plural
  • protesturi
  • protesturilor
vocativ singular
plural
Intrare: proces
proces1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proces
  • procesul
  • procesu‑
plural
  • procese
  • procesele
genitiv-dativ singular
  • proces
  • procesului
plural
  • procese
  • proceselor
vocativ singular
plural
proces2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proces
  • procesul
  • procesu‑
plural
  • procesuri
  • procesurile
genitiv-dativ singular
  • proces
  • procesului
plural
  • procesuri
  • procesurilor
vocativ singular
plural
proțes (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proțes
  • proțesul
  • proțesu‑
plural
  • proțese
  • proțesele
genitiv-dativ singular
  • proțes
  • proțesului
plural
  • proțese
  • proțeselor
vocativ singular
plural
proțes (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proțes
  • proțesul
  • proțesu‑
plural
  • proțesuri
  • proțesurile
genitiv-dativ singular
  • proțes
  • proțesului
plural
  • proțesuri
  • proțesurilor
vocativ singular
plural
procest1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procest
  • procestul
plural
  • proceste
  • procestele
genitiv-dativ singular
  • procest
  • procestului
plural
  • proceste
  • procestelor
vocativ singular
plural
procest2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procest
  • procestul
plural
  • procesturi
  • procesturile
genitiv-dativ singular
  • procest
  • procestului
plural
  • procesturi
  • procesturilor
vocativ singular
plural
proțăsc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proțest
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

protest

  • 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: opoziție attach_file un exemplu
    exemple
    • [Căzuse] victimă nu atît a protestului său patriotic... cît a plîngerilor și intrigilor boierilor către Poartă. KOGĂLNICEANU, S. A. 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare.
      surse: DEX '09 sinonime: protestație
    • 1.2. Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie:

proces proțes procest proțăsc proțest

  • 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • De cinci sute de ani cele două sate se judecă și procesul trece din generație în generație. BOGZA, C. O. 298.
      surse: DLRLC
    • Radu Comșa... pledă cîteva procese fără însemnătate. C. PETRESCU, Î. II 179.
      surse: DLRLC
    • Cu o zi înainte fusese la judecătorie un proces care stîrnise tot tîrgul. I. BOTEZ, ȘC. 96.
      surse: DLRLC
    • Procesul n-a durat decît o jumătate de oră. BUJOR, S. 146.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: regreta reproșa
    • 1.2. expresie A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. expresie A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ataca critica attach_file un exemplu
      exemple
      • Fratele îi făcea procesul unei pălării, care nici măcar nu era un model. C. PETRESCU, C. V. 95.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învinui
  • 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.
    exemple
    • Fără îndoială că și în procesul de creație... sensibilitatea artistului este de o importanță foarte mare. V. ROM. decembrie 1950, 185.
      surse: DLRLC
    • Întrecerea – vorbi mai departe Andrei – înseamnă în primul rînd organizarea procesului de producție. MIHALE, O. 201.
      surse: DLRLC
    • Se pot urmări diferite procese tehnologice, cum adică dintr-o bucată de oțel a ieșit o cheie franceză, I. BOTEZ, ȘC. 223.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite.
      surse: DEX '09
      • diferențiere Proces de fabricație = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite.
        surse: DEX '98
    • 2.2. Proces de producție = (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relații reciproce determinate și acționează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale.
      surse: DEX '98
    • 2.3. Proces de producție = proces de fabricație.
      surse: DEX '98
  • 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: maladie

etimologie: