protestație sf [At: (a. 1737) IORGA, S. N. 102 / V: (înv) ~ecșta~, ~iune / Pl: ~ii / E: lat protestatio, -onis, fr protestation] (Înv) 1-3 (Rar) Protest (1, 3, 5). 4 (Ccr) Act scris prin care se exprimă un protest (1).

PROTESTAȚIE, protestații, s. f. (Învechit) Protest, protestare. Femeia... prin protestații intenționat stîngace... hrănește sistematic acele bănuieli. CARAGIALE, N. F. 51. ♦ (Concretizat) Act scris prin care se exprimă un protest. Găsirăm mijlocul de a redija o protestație și a o trimite la Constantinopol, în favorul țării. BOLINTINEANU, la CADE.

protecștație sf vz protestație

protestațiune sf vz protestație

*protestațiúne¹ f. (lat. protestátio, -ónis). Acțiunea de a protesta, de a te rîdica formal contra uneĭ vorbe orĭ unuĭ act care nu-țĭ place. Protest, înscriere la tribunal a uneĭ polițe neplătite la timp. Hîrtie care conține o protestare. Asigurare insistentă: protestațiunĭ de amiciție, de devotament. – Și -áție, dar ob. -áre.^[1]

protestație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. protestația (desp. -ți-a), g.-d. art. protestației; pl. protestații, art. protestațiile (desp. -ți-i-)

protestație (înv.) (-ți-e) s. f., art. protestația (-ți-a), g.-d. art. protestației; pl. protestații, art. protestațiile (-ți-i-)

protestație s. f. (sil. -ți-e), art. protestația (sil. -ți-a), g.-d. art. protestației; pl. protestații, art. protestațiile (sil. -ți-i-)

PROTESTAȚIE s. v. protest, protestare.

protestație s. v. PROTEST. PROTESTARE.

protestație, protestații, s.f. (înv.) 1. protest. 2. act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. 3. declarație, asigurare.