2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

profana vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 725 / V: (îvr) ~făni[1] / Pzi: ~nez, (îvr) profan / E: fr profaner] 1 A trata fără respectul cuvenit, cu dispreț, cu violență ceva considerat sfânt. 2 (Pgn) A știrbi cinstea, curățenia unei ființe, a unui lucru venerabil etc. Si: a batjocori, a pângări, a spurca. corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: profăni LauraGellner

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata necuviincios ceva (considerat ca) sfînt, demn de un profund respect; a pîngări; p. ext. a necinsti, a terfeli. Orice premiu de răsplată e căzut, e profanat, Cînd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. BOLLIAC, O. 172. ◊ Fig. Acest rîu frumos nu-i profanat nici de fabrici, nici de guri de canaluri. SADOVEANU, E. 137.

PROFANÁ vb. I. tr. A pângări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare].

PROFANÁ vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare)

A PROFANÁ ~éz tranz. (lucruri sau ființe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a pângări; a huli. /<fr. profaner, lat. profanare

profanà v. 1. a nu trata cu respect cele sfinte sau a le întrebuința la scopuri profane; 2. fig. a face un uz nedemn: a profana amiciția.

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.

profan, ~ă [At: (a. 1811) B. V. III, 30 / Pl: ~i, ~e / E: lat profanus, -a, -um, fr profane] 1 a Care se află în afara religiei. 2 Care aparține lumii laice. 3 a (Pex) Păgân. 4 a Care este împotriva religiei stabilite, a canoanelor ei. 5 a (Pex) Care nesocotește lucrurile considerate sacre. 6-7 smf, a (Om) care este neinițiat într-un domeniu al cunoașterii, într-o problemă de viață etc.

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput; (familiar) ageamiu. (Substantivat) E mirată, așa cum se miră profanii că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 479. Profane, turbarea-ți e semeață. Respectă măcar moartea în omul făr’de viață. ALECSANDRI, T. II 146. 2. Care nu ține de religie care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. Părinții mei m-au dat întîi la școalele profane. GALACTION, O. I 56. În disprețul legii, credința lui profană Din paraclis făcut-a capelă luterană. ALECSANDRI, T. II 164. Scriitorii noi, bisericești și profani, au introdus shimatismul (= schematismul) limbei grecești împreună cu o mulțime de ziceri, lepădînd pre cele romînești. NEGRUZZI, S. I 258.

PROFÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus].

PROFÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ține de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus)

PROFÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu este inițiat într-un domeniu de activitate; neștiutor; ignorant. Sunt ~ în muzică. 2) Care nu respectă ceea ce este considerat de religie drept sfânt. 3) Care nu ține de religie; înstrăinat de religie; lumesc; laic. Artă ~ă. /<fr. profane, lat. profanus, ~a, ~um

profan a. 1. ce nu ține de ale religiunii: istorie profană; 2. contrar respectului pentru cele sfinte: vorbe profane. ║ m. 1. cel ce nu face parte dintr’o asociațiune religioasă; 2. fig. care nu e inițiat în misterele vr’unei științe sau arte. ║ n. lucru profan: a amesteca profanul cu sacrul.

*profán, -ă adj. (lat. profánus, d. pro, înainte, și fanum, templu, loc sfînt). Străin de lucrurile sfinte, lumeț, laic: istoria profană. Pin ext. Care ofensează cele sfinte: vorbe profane. Fig. Străin de o știință, de o artă, ignorant, nepriceput: un profan în filologie. Subst. Persoană străină de cler, de o asociațiune saŭ de o știință: a depărta profaniĭ.

*profanéz v. tr. (lat. profanare, d. profanus, profan). Pîngăresc, spurc, întrebuințez în mod nelegiuit cele sacre: a profana potiru. Fig. A-țĭ profana talentu cu oamenĭ care nu te pricep.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

profana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. profanez, 3 profanea; conj. prez. 1 sg. să profanez, 3 să profaneze

profana (a ~) vb., ind. prez. 3 profanea

profaná vb., ind. prez. 1 sg. profanéz, 3 sg. și pl. profaneáză

profan adj. m., pl. profani; f. profa, pl. profane

profan adj. m., pl. profani; f. profană, pl. profane

profán adj. m., pl. profáni; f. sg. profánă, pl. profáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROFANÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, terfeli.

PROFANÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pângări, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfânt.) 2. v. pângări.

PROFANA vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pîngări, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfînt.) 2. a pîngări, a spurca, (înv. și pop.) a prihăni, (reg.) a mîrșăvi, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, (înv. și pop. fig.) a scîrnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)

profana vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. TERFELI.

PROFÁN adj., s. v. ignorant, necunoscător, neinițiat, nepriceput, neștiutor.

profan adj., s. v. IGNORANT. NECUNOSCĂTOR. NEINIȚIAT. NEPRICEPUT. NEȘTIUTOR.

PROFAN adj. laic, lumesc, mirean, mirenesc, pămîntean, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

Intrare: profana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profana
  • profanare
  • profanat
  • profanatu‑
  • profanând
  • profanându‑
singular plural
  • profanea
  • profanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profanez
(să)
  • profanez
  • profanam
  • profanai
  • profanasem
a II-a (tu)
  • profanezi
(să)
  • profanezi
  • profanai
  • profanași
  • profanaseși
a III-a (el, ea)
  • profanea
(să)
  • profaneze
  • profana
  • profană
  • profanase
plural I (noi)
  • profanăm
(să)
  • profanăm
  • profanam
  • profanarăm
  • profanaserăm
  • profanasem
a II-a (voi)
  • profanați
(să)
  • profanați
  • profanați
  • profanarăți
  • profanaserăți
  • profanaseți
a III-a (ei, ele)
  • profanea
(să)
  • profaneze
  • profanau
  • profana
  • profanaseră
profăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: profan
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profan
  • profanul
  • profanu‑
  • profa
  • profana
plural
  • profani
  • profanii
  • profane
  • profanele
genitiv-dativ singular
  • profan
  • profanului
  • profane
  • profanei
plural
  • profani
  • profanilor
  • profane
  • profanelor
vocativ singular
  • profanule
  • profane
  • profa
  • profano
plural
  • profanilor
  • profanelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

profana, profanezverb

  • 1. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pângări
    • format_quote Orice premiu de răsplată e căzut, e profanat, Cînd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. BOLLIAC, O. 172. DLRLC
    • format_quote figurat Acest rîu frumos nu-i profanat nici de fabrici, nici de guri de canaluri. SADOVEANU, E. 137. DLRLC
etimologie:

profan, profaadjectiv

adesea substantivat
  • 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E mirată, așa cum se miră profanii că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 479. DLRLC
    • format_quote Profane, turbarea-ți e semeață. Respectă măcar moartea în omul făr’de viață. ALECSANDRI, T. II 146. DLRLC
  • 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Părinții mei... m-au dat întîi la școalele profane. GALACTION, O. I 56. DLRLC
    • format_quote În disprețul legii, credința lui profană Din paraclis făcut-a capelă luterană. ALECSANDRI, T. II 164. DLRLC
    • format_quote Scriitorii noi, bisericești și profani, au introdus shimatismul (= schematismul) limbei grecești împreună cu o mulțime de ziceri, lepădînd pre cele romînești. NEGRUZZI, S. I 258. DLRLC
  • 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre. DEX '09 DEX '98
    sinonime: necredincios antonime: sacru
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.