prevenire sf [At: LEG. EC. PL. 279 / Pl: ~ri / E: preveni¹] 1 Avertizare făcută cuiva asupra consecințelor neplăcute sau primejdioase ale unor acțiuni. 2 Luare din timp a unor măsuri pentru a evita, a împiedica, a opri dificultăți, neplăceri, primejdii viitoare Si: (rar) prevenție (7). 3 (Rar) Îndeplinire cu solicitudine a unor dorințe, intenții, înainte ca acestea să fi fost formulate de cineva Si: (înv) prevenință (1).

PREVENIRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. 1. Evitarea unui rău prin măsuri luate la timp; preîntîmpinare. Prevenirea accidentelor de muncă. 2. Atitudine prevenitoare; p. ext. amabilitate, gentilețe. Vin la tine cu sufletul plin de prevenire și de tăcere emoționată. GALACTION, O. I 225.

PREVENIRE s.f. Acțiunea de a preveni și rezultatul ei; înștiințare prealabilă. [< preveni].

preveni² vi [At: GL. OLT. / Pzi: previn / E: pre- + veni] (Reg) 1-2 A veni (din nou).

preveni¹ vt [At: DRLU / Pzi: previn, (rar) previu / E: fr prévenir, lat praevenire] 1 (C. i. oameni) A atrage cuiva atenția asupra consecințelor neplăcute sau primejdioase ale unor acțiuni Si: a avertiza, a înștiința, (înv) a prevesti (2). 2 (C. i. dificultăți, neplăceri, primejdii) A lua din timp măsurile necesare pentru a evita, a împiedica, a opri Si: a combate, a para, a preîntâmpina. 3 (Rar; c. i. dorințe, intenții) A îndeplini cu solicitudine înainte de a fi fost formulat de cineva.

PREVENI, previn și previu, vb. IV. Tranz. 1. A face pe cineva atent din timp asupra consecințelor acțiunii sale (de obicei cu scopul de a împiedica această acțiune); a înștiința, a informa în prealabil, a anunța dinainte; a avertiza. Te previn, dragă Petre Ivănescu: te afli în fața unei primejdii. AGÎRBICEANU, S. P. 238. Te prevenisem. Nu sînt bun de arbitru. SEBASTIAN, T. 96. Ea l-a prevenit de cum a auzit că vrea să se însoare. REBREANU, R. I 253. Adela făcuse pasul cel mai important din viața ei fără măcar să mă poată preveni. IBRĂILEANU, A. 33. 2. A lua toate măsurile, toate precauțiile necesare pentru a evita ceva; a preîntîmpina. Încearcă să previe primejdia. REBREANU, R. I 167. A preveni unirea a duor armate inamice, bătînd dentîi pe cea mai slabă și apoi pe cea mai tare, este una din operațiunile cele mai frumoase în arta militară. HASDEU, I. V. 133. 3. (Rar) A împlini dinainte și în mod spontan dorințele cuiva. Ce faci acolo? – îți previu dorințele. Deschid ușa aceasta. NEGRUZZI, S. III 356.

PREVENI vb. IV. tr. 1. A înștiința dinainte; a avertiza. 2. A preîntîmpina, a înlătura. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. [P.i. previn, conj. -vină. / cf. fr. prévenir, lat. praevenire].

PREVENI vb. tr. 1. a înștiința dinainte; a avertiza. 2. a preîntâmpina. 3. a împlini dinainte dorințele cuiva. (< fr. prévenir, lat. praevenire)

A PREVENI previn tranz. 1) (persoane) A face dinainte atent asupra consecințelor posibile ale unei acțiuni; a preîntâmpina; a atenționa; a avertiza; a viza. 2) (fenomene, acțiuni etc.) A face să nu se producă, recurgând la măsuri de precauție; a preîntâmpina. 3) rar (dorințe, gusturi etc.) A îndeplini înainte de a fi exprimat. /<fr. prévenir, lat. praevenire

prevenì v. 1. a merge, a veni înainte: a preveni momentul plecării; 2. a o lua înainte: a preveni nevoile cuiva; 3. a înlătura; a preveni o nenorocire; 4. a dispune favorabil: figura acestui copil previne în favoarea sa; 5. a informa dinainte: a preveni de sosirea cuiva.

*prevín, a -vení v. tr. (pre- și vin, după fr. prévenir, lat. praevenire). Apuc în ainte ca să evit: boalele trebuĭesc să fie prevenite maĭ degrabă de cît vindecate. Preîmtîmpin, ĭes în ainte cu amabilitate: preveni dorințele cuĭva. Prevestesc, informez din ainte: a preveni pe cineva de periculu care l-ar amenința. Predispun, influențez: a preveni pe cineva contra cuĭva.

prevenire s. f., g.-d. art. prevenirii; pl. preveniri

prevenire s. f., g.-d. art. prevenirii; pl. preveniri

prevenire s. f., pl. preveniri

preveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. previn, 2 sg. previi, 3 sg. previne, imperf. 1 preveneam; conj. prez. 1 sg. să previn, 3 să prevină; imper. 2 sg. afirm. previno

preveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. previn, imperf. 3 sg. prevenea; conj. prez. 3 să prevină

preveni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. previn, imperf. 3 sg. prevenea; conj. prez. 3 sg. și pl. prevină

preveni (ind. prez. 1 sg. previn, conj. prevină)

previn, -vină 3 conj.

A STA LA PÂNDĂ PENTRU A PREVENI APARIȚIA INOPINATĂ A UNEI PERSOANE NEDORITE a sta de șase / de șest, a sta la perghea / de șest, a ține de șase, a ține lacătul / marginea.

PREVENIRE s. v. avertisment.

PREVENIRE s. 1. avertizare, informare, înștiințare, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mâine.) 2. v. evitare. 3. solicitudine, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)

PREVENIRE s. 1. avertizare, informare, înștiințare, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.) 2. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. solicitudine, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)

prevenire s. v. AVERTISMENT.

PREVENI vb. 1. a atenționa, a avertiza, a informa, a înștiința, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mâine vine controlul.) 2. v. evita.

PREVENI vb. 1. a avertiza, a informa, a înștiința, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.) 2. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.)

preveni, previn, vb. IV (reg.) a veni din nou.