PREVENI, previn și previu, vb. IV. Tranz. 1. A face pe cineva atent din timp asupra consecințelor acțiunii sale (de obicei cu scopul de a împiedica această acțiune); a înștiința, a informa în prealabil, a anunța dinainte; a avertiza. Te previn, dragă Petre Ivănescu: te afli în fața unei primejdii. AGÎRBICEANU, S. P. 238. Te prevenisem. Nu sînt bun de arbitru. SEBASTIAN, T. 96. Ea l-a prevenit de cum a auzit că vrea să se însoare. REBREANU, R. I 253. Adela făcuse pasul cel mai important din viața ei fără măcar să mă poată preveni. IBRĂILEANU, A. 33. 2. A lua toate măsurile, toate precauțiile necesare pentru a evita ceva; a preîntîmpina. Încearcă să previe primejdia. REBREANU, R. I 167. A preveni unirea a duor armate inamice, bătînd dentîi pe cea mai slabă și apoi pe cea mai tare, este una din operațiunile cele mai frumoase în arta militară. HASDEU, I. V. 133. 3. (Rar) A împlini dinainte și în mod spontan dorințele cuiva. Ce faci acolo? – îți previu dorințele. Deschid ușa aceasta. NEGRUZZI, S. III 356.