2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface.

prefacere sf [At: R. GRECEANU, CM II, 201 / V: (îrg) prif~ / Pl: ~ri / E: preface] 1 Transformare. 2 (Îvr) Transmitere. 3 (Spc) Reparație, refacere care schimbă în bine aspectul, înfățișarea unui obiect de îmbrăcăminte, a unei construcții. 4 (Înv) Traducere. 5 Simulare. 6 (Pop) Falsificare prin amestecare cu apă a unei băuturi alcoolice Si: contrafacere. 7 Evoluție.

PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. – V. preface.

PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface; schimbare (în bine), transformare, evoluție. Casa veche nu suferise prefaceri. SADOVEANU, E. 122. Și-mi trecu în o singură clipă, pe dinaintea minții, adînca prefacere și nestatornicie a lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 69. îi vedea, moșule dragă, ce prefacere are să ia împărăția. CREANCĂ, P. 230.

prefacere f. 1. acțiunea de a (se) preface; 2. afectarea de sentimente contrare.

prefácere f. Transformare, metamorfoză: prefacerea Daciiĭ în provincie romană. Afectare de sentimente pe care nu le aĭ (ob. prefăcătorie).

PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti).

PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti).

preface [At: (a. 1652) GCR I, 158/30 / V: (îrg) prif~ / Pzi: prefac / E: pre- + face cdp slv прѣтворити] 1-2 vtr (Udp „în”) A face să ia sau a lua o formă, un aspect, un conținut nou etc. Si: a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 3 vt (Înv) A trece dintr-un loc în altul Si: a transfera, a transmite. 4 vt (Rar) A da, a ceda pentru a obține altceva în loc. 5 vt (Spc; c. i. obiecte de îmbrăcăminte, obiecte casnice, construcții etc) A repara schimbând aspectul, înfățișarea Si: a moderniza, a renova. 6 vt (Înv) A traduce. 7 vt (Îrg) A prepara alimente, băuturi etc. Si: a pregăti (10). 8 vt (Trs; Olt; spc; c. i. pâinea, aluatul) A plămădi. 9 vt A frământa. 10 vt (Trs; Ban; spc; c. i. aluatul de pâine) A da forma pentru copt. 11 vt (Mol; spc; c. i. mămăliga) A amesteca în timpul preparării. 12 vt (Îrg; c. i. țuica) A distila a doua oară. 13 vt (Mol; Mun; spc) A pritoci vinul. 14 vt (Reg; spc; c. i. cereale) A curăța. 15 vr (D. oameni) A da o impresie falsă, schimbându-și expresia, comportarea, cu intenția de a induce în eroare pe cineva Si: a simula. 16 vt (Spc; c. i. glasul, vocea; ccd) A schimba spre a nu fi recunoscut sau spre a imita pe cineva Si: a contraface. 17-18 vtr (Pop) A (se) travesti. 19 vt (Pop; c. i. băuturi alcoolice) A falsifica, amestecând cu apă Si: a contraface.

PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A da unei ființe sau unui lucru o înfățișare, o formă sau un conținut nou; a transforma, a schimba, a preschimba. Numai iată că iar îi iese spinul înainte, îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos, și, prefăcîndu-și glasul, începe a căina pe fiul craiului. CREANGĂ, P. 202. Răvărsarea popoarelor nouă a prefăcut pămîntul. RUSSO, O. 83. O, an, prezis atîta, măreț, reformator.. prefă, răstoarnă și îmbunătățează. ALEXANDRESCU, P. 77. (Cu pronunțare regională) Trebuie mai întîi să ne prifacem numele; să le mai lungim. Tu, te-i chema de azi înainte Pungescovici și eu Bondicescu. ALECSANDRI, T. I 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în» și arătînd rezultatul schimbării) Englezii se răzbunară prefăcînd satul în cenușă printr-un bombardament în regulă. BART, E. 321. Hîrca aceasta de babă... prefăcuse atunci pe stăpînu-său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit, răpciugos și răpănos. CREANGĂ, P. 101. Anii prefac copilul nebunatic în omul cu mintea coaptă. RUSSO, O. A. 68. ◊ (Rar, urmat de un adjectiv sau participiu) O babă i-a zis Că Fira pe fată S-o prefacă moartă. COȘBUC, P. II 151. ◊ Refl. Fata împăratului se preface într-o păsărică și zboară nevăzută printre cinci străji. CREANGĂ, O. A. 259. Și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie-închisă ca vișina coaptă. EMINESCU, N. 17. ◊ Refl. pas. Mitreo, se apropie și pentru necăjită țara noastră eliberarea. Și atunci democrația va lua cîrma. Cîte se vor face și preface toate trebuiesc apărate. SADOVEANU, M. C. 125. 2. Tranz. A transforma un obiect de îmbrăcăminte, dîndu-i altă înfățișare, altă croială. Adusese o croitoreasă cu ziua, în casă, să-i prefacă o rochie neagră. C. PETRESCU, C. V. 169. 3. Refl. A simula o acțiune cu scopul de a induce în eroare pe cineva. Se prefăcea a nu înțelege că nu e dorit. VORNIC, P. 197. Împrejur satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o liniște de mormînt. REBREANU, R. II 106. Apoi capra pornește înainte plîngînd și lupul după dînsa, prefăcîndu-se că plînge. CREANGĂ, P. 31. ◊ (Urmat de un nume predicativ) Pentru atîta lucru ai șovăit? – întrebă, prefăcîndu-se dezamăgit. VORNIC, P. 130.

A PREFÁCE prefác tranz. A face să se prefacă; a schimba; a modifica; a preschimba; a transforma. /pre- + a face

A SE PREFÁCE mă prefác intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se schimba; a se preschimba; a se modifica; a se transforma. 2) A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a simula. /pre- + a face

preface v. 1. a se transforma: s’a prefăcut în păsărică; 2. a afecta un sentiment ce nu-l are cineva: nu te mai preface. [Lat. *PERFACERE = clasic PERFICERE].

prefác, -ăcút, a -áce v. tr. (pre 2 și fac, după vsl. prĭetvoriti, refl. -iti sen saŭ numaĭ tv-, ca rom. a se face). Fac, transform, schimb: fărmăcătoarea Circe îĭ prefăcu în porcĭ (saŭ îĭ făcu porcĭ) pe tovarășiĭ luĭ Ulise. Modific, fac un lucru din altu (de ex., o haĭnă). Falsific. Îmĭ ascund starea orĭ sentimentele, afectez un sentiment pe care nu-l am: se preface (orĭ se face) bolnav, trist. – În nord prifac (ca rus. pritvoritĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri

prefácere s. f. → facere

prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút

arată toate definițiile

Intrare: prefacere
prefacere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefacere
  • prefacerea
plural
  • prefaceri
  • prefacerile
genitiv-dativ singular
  • prefaceri
  • prefacerii
plural
  • prefaceri
  • prefacerilor
vocativ singular
plural
prifacere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: preface
verb (VT614)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preface
  • prefacere
  • prefăcut
  • prefăcutu‑
  • prefăcând
  • prefăcându‑
singular plural
  • prefă
  • preface
  • prefaceți
  • prefăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prefac
(să)
  • prefac
  • prefăceam
  • prefăcui
  • prefăcusem
a II-a (tu)
  • prefaci
(să)
  • prefaci
  • prefăceai
  • prefăcuși
  • prefăcuseși
a III-a (el, ea)
  • preface
(să)
  • prefa
  • prefăcea
  • prefăcu
  • prefăcuse
plural I (noi)
  • prefacem
(să)
  • prefacem
  • prefăceam
  • prefăcurăm
  • prefăcuserăm
  • prefăcusem
a II-a (voi)
  • prefaceți
(să)
  • prefaceți
  • prefăceați
  • prefăcurăți
  • prefăcuserăți
  • prefăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • prefac
(să)
  • prefa
  • prefăceau
  • prefăcu
  • prefăcuseră
priface
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)