2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

prăznuire sf [At: CORESI, EV. 199 / V: (înv) ~zdn~ / Pl: ~ri / E: prăznui] 1 Celebrare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc. Si: (reg) prăznuială (1). 2 (Pgn) Sărbătorire. 3 (Pgn) Aniversare. 4 (Pex) Laudă. 5 Masă mare, îmbelșugată, cu joc și lăutari, organizată cu ocazia unei prăznuiri, a unui eveniment important etc. Si: (reg) prăznuială (2). 6 (Pgn) Ospăț. 7 (Spc) Praznic.

PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăznui; ospătare. Prăznuirea cu vin îl făcea mai îndrăzneț ca de obicei. SADOVEANU, P. M. 304.

PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.

prăzdnuire sf vz prăznuire

prăznui [At: CORESI, EV. 144 / V: (înv) ~zdn~, prânzui[1] / Pzi: ~esc / E: slv праздьновати, празновати] (Îvp) 1-2 vtr (C. i. evenimente sau personalități religioase) A (se) celebra. 3-4 vtr (Pgn) A (se) sărbători. 5 vt (Pgn) A aniversa. 6 vt (Pex) A slăvi. 7 vi A participa la o masă, la un banchet, la un chef Si: a se ospăta, (fam) a benchetui, a chefui. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A celebra un eveniment religios; p. gener. a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.

PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A serba un eveniment religios, a ține o sărbătoare, un praznic; p. ext. a serba, a sărbători. Madam Roza prăznuia și poștele evreiesc și pe cel romînesc. PAS, Z. I 61. A doua zi după aceea, fiind duminică, au prăznuit-o. DRĂGHICI, R. 54. ◊ Absol. Creștinii adunați cinsteau un pahar dulce și începeau a prăznui. SADOVEANU, E. 116. ◊ Refl. pas. Mulțămește sfîntului mare mucenic Dimitrie... a cărui hram se prăznuiește la biserica ce noi i-am făcut. NEGRUZZI, S. I 147. (Cu complement intern) Ce vedea Se minuna: Lumea că se sătura, Praznice se prăznuia. TEODORESCU, P. P. 96. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta, a face chef.

A PRĂZNUÍ ~iésc pop. 1. tranz. (evenimente religioase) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a serba. 2. intranz. 1) A ține sărbătoare; a serba. 2) A petrece bând și mâncând într-o companie; a chefui; a benchetui. /<sl. prazdinovati

prăznuì v. 1. a serba: am prăznuit toate zilele sfinte; 2. fam. a petrece benchetuind: am cheltuit, dar barim am prăznuit ISP. [Slav. PRAZNOVATI].

prăznuĭésc v. tr. (vsl. prazdnovati, rus. prazdnovatĭ, sîrb. praznovati). Sărbez, celebrez. Ospătez, benchetuĭesc la un praznic. – Vechĭ și prăzdn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăznuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri

prăznuíre s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri

prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă

prăznuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăznuiáscă

prăznuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂZNUÍRE s. 1. v. aniversare. 2. v. chef. 3. v. banchet.

arată toate definițiile

Intrare: prăznuire
prăznuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăznuire
  • prăznuirea
plural
  • prăznuiri
  • prăznuirile
genitiv-dativ singular
  • prăznuiri
  • prăznuirii
plural
  • prăznuiri
  • prăznuirilor
vocativ singular
plural
prăzdnuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prăznui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăznui
  • prăznuire
  • prăznuit
  • prăznuitu‑
  • prăznuind
  • prăznuindu‑
singular plural
  • prăznuiește
  • prăznuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăznuiesc
(să)
  • prăznuiesc
  • prăznuiam
  • prăznuii
  • prăznuisem
a II-a (tu)
  • prăznuiești
(să)
  • prăznuiești
  • prăznuiai
  • prăznuiși
  • prăznuiseși
a III-a (el, ea)
  • prăznuiește
(să)
  • prăznuiască
  • prăznuia
  • prăznui
  • prăznuise
plural I (noi)
  • prăznuim
(să)
  • prăznuim
  • prăznuiam
  • prăznuirăm
  • prăznuiserăm
  • prăznuisem
a II-a (voi)
  • prăznuiți
(să)
  • prăznuiți
  • prăznuiați
  • prăznuirăți
  • prăznuiserăți
  • prăznuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăznuiesc
(să)
  • prăznuiască
  • prăznuiau
  • prăznui
  • prăznuiseră
prăzdnui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)