PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

prăznuire sf [At: CORESI, EV. 199 / V: (înv) ~zdn~ / Pl: ~ri / E: prăznui] 1 Celebrare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc. Si: (reg) prăznuială (1). 2 (Pgn) Sărbătorire. 3 (Pgn) Aniversare. 4 (Pex) Laudă. 5 Masă mare, îmbelșugată, cu joc și lăutari, organizată cu ocazia unei prăznuiri, a unui eveniment important etc. Si: (reg) prăznuială (2). 6 (Pgn) Ospăț. 7 (Spc) Praznic.

PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăznui; ospătare. Prăznuirea cu vin îl făcea mai îndrăzneț ca de obicei. SADOVEANU, P. M. 304.

PRĂZNUI, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.

prăzdnui v vz prăznui

prăzdnuire sf vz prăznuire

prăznui [At: CORESI, EV. 144 / V: (înv) ~zdn~, prânzui^[1] / Pzi: ~esc / E: slv праздьновати, празновати] (Îvp) 1-2 vtr (C. i. evenimente sau personalități religioase) A (se) celebra. 3-4 vtr (Pgn) A (se) sărbători. 5 vt (Pgn) A aniversa. 6 vt (Pex) A slăvi. 7 vi A participa la o masă, la un banchet, la un chef Si: a se ospăta, (fam) a benchetui, a chefui. corectat(ă)

prânzui² v vz prăznui

PRĂZNUI, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A celebra un eveniment religios; p. gener. a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.

PRĂZNUI, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A serba un eveniment religios, a ține o sărbătoare, un praznic; p. ext. a serba, a sărbători. Madam Roza prăznuia și paștele evreiesc și pe cel romînesc. PAS, Z. I 61. A doua zi după aceea, fiind duminică, au prăznuit-o. DRĂGHICI, R. 54. ◊ Absol. Creștinii adunați cinsteau un pahar dulce și începeau a prăznui. SADOVEANU, E. 116. ◊ Refl. pas. Mulțămește sfîntului mare mucenic Dimitrie... a cărui hram se prăznuiește la biserica ce noi i-am făcut. NEGRUZZI, S. I 147. (Cu complement intern) Ce vedea Se minuna: Lumea că se sătura, Praznice se prăznuia. TEODORESCU, P. P. 96. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta, a face chef.

A PRĂZNUI ~iesc pop. 1. tranz. (evenimente religioase) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a serba. 2. intranz. 1) A ține sărbătoare; a serba. 2) A petrece bând și mâncând într-o companie; a chefui; a benchetui. /<sl. prazdinovati

prăznuì v. 1. a serba: am prăznuit toate zilele sfinte; 2. fam. a petrece benchetuind: am cheltuit, dar barim am prăznuit ISP. [Slav. PRAZNOVATI].

prăznuĭésc v. tr. (vsl. prazdnovati, rus. prazdnovatĭ, sîrb. praznovati). Sărbez, celebrez. Ospătez, benchetuĭesc la un praznic. – Vechĭ și prăzdn-.

prăznuire s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

prăznuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

prăznuire s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

prăznui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiesc, 3 sg. prăznuiește, imperf. 1 prăznuiam; conj. prez. 1 sg. să prăznuiesc, 3 să prăznuiască

prăznui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiesc, imperf. 3 sg. prăznuia; conj. prez. 3 să prăznuiască

prăznui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiesc, imperf. 3 sg. prăznuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prăznuiască

prăznuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

prăznuire, prăznuiri s. f. 1. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei; sărbătorire, aniversare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc.; p. gener. sărbătorire, aniversare; p. ext. laudă, preamărire, (reg.) prăznuială. 2. Masă mare, îmbelșugată (cu joc și lăutari) organizată cu ocazia unei prăznuiri (1) a unui eveniment important etc.; p. gener. ospăț, petrecere, chef; spec. praznic. [Var.: prăzduire s.f] – Din prăznui.

PRĂZNUIRE s. 1. v. aniversare. 2. v. chef. 3. v. banchet.

PRĂZNUIRE s. 1. aniversare, celebrare, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (O ~ de pomină.) 3. banchet, masă, ospăț, praznic, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat o ~ în cinstea oaspeților.)

PRĂZNUI vb. 1. v. aniversa. 2. v. chefui.

PRĂZNUI vb. 1. a aniversa, a celebra, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a benchetui, a chefui, a petrece, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

prăznuí, prăznuiesc, (prăznici), v.t. A serba, a sărbători: „Tot neamu o prăznuiește” (Memoria, 2001: 139). – Din sl. prazdinovati (Scriban, DEX, MDA).

prăznui, prăznuiesc, (prăznici), vb. tranz. – A serba, a sărbători: „Tot neamu o prăznuiește” (Memoria, 2001: 139). – Din sl. prazdinovati (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA).

prăznui, prăznuiesc, vb. tranz. – A sărbători, a cinsti: „Tot neamu o prăznuiește” (Memoria 2001: 139). – Din praznic „sărbătoare; comemorare” (< sl. prazdĭnikŭ, „sărbătoresc”).