17 definiții pentru prăznui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂZNUI, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.

prăznui [At: CORESI, EV. 144 / V: (înv) ~zdn~, prânzui[1] / Pzi: ~esc / E: slv праздьновати, празновати] (Îvp) 1-2 vtr (C. i. evenimente sau personalități religioase) A (se) celebra. 3-4 vtr (Pgn) A (se) sărbători. 5 vt (Pgn) A aniversa. 6 vt (Pex) A slăvi. 7 vi A participa la o masă, la un banchet, la un chef Si: a se ospăta, (fam) a benchetui, a chefui. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PRĂZNUI, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A celebra un eveniment religios; p. gener. a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.

PRĂZNUI, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A serba un eveniment religios, a ține o sărbătoare, un praznic; p. ext. a serba, a sărbători. Madam Roza prăznuia și paștele evreiesc și pe cel romînesc. PAS, Z. I 61. A doua zi după aceea, fiind duminică, au prăznuit-o. DRĂGHICI, R. 54. ◊ Absol. Creștinii adunați cinsteau un pahar dulce și începeau a prăznui. SADOVEANU, E. 116. ◊ Refl. pas. Mulțămește sfîntului mare mucenic Dimitrie... a cărui hram se prăznuiește la biserica ce noi i-am făcut. NEGRUZZI, S. I 147. (Cu complement intern) Ce vedea Se minuna: Lumea că se sătura, Praznice se prăznuia. TEODORESCU, P. P. 96. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta, a face chef.

A PRĂZNUI ~iesc pop. 1. tranz. (evenimente religioase) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a serba. 2. intranz. 1) A ține sărbătoare; a serba. 2) A petrece bând și mâncând într-o companie; a chefui; a benchetui. /<sl. prazdinovati

prăznuì v. 1. a serba: am prăznuit toate zilele sfinte; 2. fam. a petrece benchetuind: am cheltuit, dar barim am prăznuit ISP. [Slav. PRAZNOVATI].

prăznuĭésc v. tr. (vsl. prazdnovati, rus. prazdnovatĭ, sîrb. praznovati). Sărbez, celebrez. Ospătez, benchetuĭesc la un praznic. – Vechĭ și prăzdn-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăznui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiesc, 3 sg. prăznuiește, imperf. 1 prăznuiam; conj. prez. 1 sg. să prăznuiesc, 3 să prăznuiască

prăznui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiesc, imperf. 3 sg. prăznuia; conj. prez. 3 să prăznuiască

prăznui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiesc, imperf. 3 sg. prăznuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prăznuiască

prăznuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂZNUI vb. 1. v. aniversa. 2. v. chefui.

PRĂZNUI vb. 1. a aniversa, a celebra, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a benchetui, a chefui, a petrece, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prăznui, prăznuiesc, (prăznici), vb. tranz. – A serba, a sărbători: „Tot neamu o prăznuiește” (Memoria, 2001: 139). – Din sl. prazdinovati (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA).

prăznui, prăznuiesc, vb. tranz. – A sărbători, a cinsti: „Tot neamu o prăznuiește” (Memoria 2001: 139). – Din praznic „sărbătoare; comemorare” (< sl. prazdĭnikŭ, „sărbătoresc”).

Intrare: prăznui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăznui
  • prăznuire
  • prăznuit
  • prăznuitu‑
  • prăznuind
  • prăznuindu‑
singular plural
  • prăznuiește
  • prăznuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăznuiesc
(să)
  • prăznuiesc
  • prăznuiam
  • prăznuii
  • prăznuisem
a II-a (tu)
  • prăznuiești
(să)
  • prăznuiești
  • prăznuiai
  • prăznuiși
  • prăznuiseși
a III-a (el, ea)
  • prăznuiește
(să)
  • prăznuiască
  • prăznuia
  • prăznui
  • prăznuise
plural I (noi)
  • prăznuim
(să)
  • prăznuim
  • prăznuiam
  • prăznuirăm
  • prăznuiserăm
  • prăznuisem
a II-a (voi)
  • prăznuiți
(să)
  • prăznuiți
  • prăznuiați
  • prăznuirăți
  • prăznuiserăți
  • prăznuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăznuiesc
(să)
  • prăznuiască
  • prăznuiau
  • prăznui
  • prăznuiseră
prăzdnui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăznui, prăznuiescverb

  • 1. tranzitiv învechit popular A celebra o sărbătoare religioasă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Madam Roza prăznuia și paștele evreiesc și pe cel romînesc. PAS, Z. I 61. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Creștinii adunați cinsteau un pahar dulce și începeau a prăznui. SADOVEANU, E. 116. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Mulțămește sfîntului mare mucenic Dimitrie... a cărui hram se prăznuiește la biserica ce noi i-am făcut. NEGRUZZI, S. I 147. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Ce vedea Se minuna: Lumea că se sătura, Praznice se prăznuia. TEODORESCU, P. P. 96. DLRLC
  • 2. intranzitiv A se ospăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.