PRĂVĂLI, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti.

prăvăla v vz prăvăli

prăvăli [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 465/11 / V: (rar) ~la, (înv) prev~, priv~, (reg) ~lui / Pzi: ~lesc, (reg) prăvăl / E: slv провалити (сѧ), bg проваля (се)] 1-2 vtr A (se) înclina. 3-4 vtr (A face să cadă sau) a cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se răsturna. 5-6 vtr (Pex) A (se) rostogoli. 7-8 vtr A (se) distruge în urma acțiunii unor forțe violente. 9 vr (Îrg) A se culca. 10 vr (D. ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime. 11 vr A se prăbuși. 12 vr (Rar) A coborî în pantă¹. 13 vr (Pex) A aluneca. 14 vr (Fig) A se împrăștia. 15-16 vtr (Fig; înv) (A face să decadă sau) a decădea în mod brusc, violent. 17-18 vtr (A face să dispară sau) a dispărea în mod brusc, violent. 19 vt (Spc, pop) A doborî într-o luptă. 20 vt (Pex) A învinge în luptă. 21 vr (Rar; d. ființe) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 22 vr A se îndrepta în goană într-o anumită direcție. 23 vr (D. fenomene ale naturii) A se dezlănțui cu putere. 24-25 vtr (Îvr) A (se) transforma.

prăvălie sf [At: PRAV. 57 / Pl: ~ii / E: slv привилиѥ „privilegiu”] 1 Local în care se expun și se vând diferite mărfuri Si: (rar) negustorie, (reg) boltă, dugheană. 2 (Pex) Magazin mic Si: (rar) negustorie, (reg) boltă, dugheană. 3 (Pan; rar) Loc în care cineva exercită o meserie, o profesiune, în mod individual. 4 (Rar) Negustorie. 5 (Fig; îrg; îs) ~ drăcească (sau a diavolului) Persoană despre care se crede că este stăpânită de diavol. 6 (Iuz; îs) Băiat de ~ Tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. 7 (Iuz; îas) Tânăr angajat ca ajutor într-un magazin.

prăvălui v vz prăvăli

prevăli v vz prăvăli

privăli v vz prăvăli

PRĂVĂLI, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

PRĂVĂLI, prăvălesc și prăvăl, vb. IV. 1. Refl. A se duce de-a rostogolul pe un povîrniș; a se rostogoli, a se precipita. Ai zice că stau să se prăvale pilcurile de brazi și fagi din coasta muntelui. I. BOTEZ, ȘC. 223. Pe unele locuri, ne uităm cu frică-n sus, la stîncile ieșite din zid, gata să se rupă și să se prăvale peste noi. VLAHUȚĂ, O. AL. I 133. Stînca stă să se prăvale În prăpastia măreață. EMINESCU, O. I 54. ◊ Fig. Cît de zdrobite mi se prăvăleau. gîndurile, ca într-un potop de întuneric, în viitoarea pustiitoarei vremi. VLAHUȚĂ, N. 122. ♦ Tranz. A rostogoli, a da de-a rostogolul, a arunca la vale. Măi slăbănogilor, eu pe voi vă pălesc în numele tatălui și vă prăvălesc cu piciorul în rîpă. SADOVEANU, E. 123. Peste piuă prăvăli o bucată de stînca. EMINESCU, N. 7. ◊ Fig. Cei doi tovarăși au început a prăvăli la vale spre stină chemări lungi și repetate. SADOVEANU, O. L. 176. ♦ (Despre ființe) A fugi în goana mare, a se năpusti ja vale; a năvălii a se repezi spre ceva. Ilie sări din drum în tufișuri și începu să se prăvălească la vale către sat. DUMITRIU, N. 203. S-au prăvălit de pe culmi, rotindu-și săbiile, călăreții. GALAN, Z. R. 68. Străinul se prăvăli spre cal și slugile lui pedestre îl aburcară în șa. SADOVEANU, O. VII 32. ♦ (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzînd de la înălțime. Se auzea... glasul unui pîrîuaș ce venea ca și noi din deal în vale, prăvălindu-se și izbindu-se de cele stînci. CREANGĂ, A. 31. Pîraie răpezi... se prăvălesc în cataracte printre acele amenințătoare stînci de piatră. ODOBESCU, S. III 516. ♦ Fig. A se întinde, a se revărsa. Un fuior de fum... se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceață cenușie. REBREANU, I. 10. Trandafirii împreună cu glicinele... se prăvălesc de-a lungul zidurilor. MACEDONSKI, O. III 91. 2. Refl. (Despre vînt, ploaie) A se dezlănțui cu putere. S-a prăvălit de pe muntele cel mare un vînt rece, trăgînd după dînsul nouri negri și vîrtejuri de ninsoare: SADOVEANU, B. 128. 3. Refl. A cădea, răsturnîndu-se (peste ceva). V. surpa, dărîma, răsturna. Brazdele se prăvăleau, drepte, grele, mirositoare. REBREANU, I. 53. Toate s-au prăvălit pe punte și clopotul bordului începu să bată într-o dungă. BART, S. M. 52. Două ziduri din palat se prăvălesc de izbirile artileriei. BĂLCESCU, O. II 45. ◊ Fig. Lumea veche se prăvălește și pe a ei dărîmături slobozenia se înalță. RUSSO, O. 23. 4. Tranz. A răsturna, a da peste cap. După ce-am adus-o aici numai într-o fugă de cal... cînd la plată... vrea să-mi mănînce dreptul, sub cuvînt c-am prăvălit-o [cu căruța] de cinci ori. ALECSANDRI, T. I 216. Acest pîrîiaș... se face atît de mare, încît adese prăvale carele încărcate. NEGRUZZI, S. I 316. 5. Tranz. (Cu privire la ființe) A doborî, a culca la pămînt, a trînti. Au sărit în spinarea turcului, l-au prăvălit la pămînt. STANCU, D. 22. Calul i se poticni și-l prăvăli. SADOVEANU, O. VII 32. Vînătorul întinse arcul și, cînd zbură săgeata, prăvăli fiara sălbatică. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. Trupul se prăvăli în lături și calul se opri tremurînd și sforăind. SADOVEANU, O. VII 13. Baba tace și înghite, iar moș Anghel se prăvălește pe-o coastă în bătaia focului, se uită poznaș la babă. DUNĂREANU, CH. 87. ◊ Fig. A închis ochii și s-a prăvălit iarăși în fumuiagul lui cu. știme de iad. POPA, V. 156. 6. Tranz. (Învechit) A înfrînge, a răpune. De trei ori romînii împinseră și prăvăliră pe turci și de trei ori fură respinși înapoi. BĂLCESCU, O. II 90.

PRĂVĂLIE, prăvălii, s. f. Local în care se vînd diferite mărfuri; magazin. Prăvăliile... se țineau una lîngă alta, cu marfa scoasă în uliță, ca să se vadă, în loc de orice firmă. CAMIL PETRESCU, O. I 180. A fost înainte negustorul calicimii. Ținea în această mahala o prăvălie cu mărunțișuri. SAHIA, N. 91. Hangiul aprinde o lumînare și trece-n prăvălie la ușă, unde cei de-afară bat mereu. CARAGIALE, O. I 363. ◊ (În trecut) Băiat de prăvălie = tînăr care învăța meseria de comerciant, servind într-o prăvălie. Să cumperi pe stradă castane ca băieții de prăvălie? C. PETRESCU, C. V. 116.

A SE PRĂVĂLI mă ~esc intranz. 1) A cădea de la înălțime. 2) A-și pierde poziția verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a cădea; a pica; a se răsturna. 3) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăbuși. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

A PRĂVĂLI ~esc tranz. 1) A face să se prăvălească. 2) (obiecte sau ființe, aflate în poziție verticală) A culca la pământ; a doborî. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

PRĂVĂLIE ~i f. 1) Întreprindere comercială de desfacere a mărfurilor; magazin (mic); dugheană. 2) Clădirea acestei întreprinderi comerciale. [G.-D. prăvăliei] /<sl. privilije

prăvălì v. 1. a rostogoli, a răsturna: mica buturugă carul mare mi-l prăvale AL.; 2. a cădea iute dintr’o înălțime: stânca stă să se prăvale EM. [Slav. PROVALITI].

prăvălie f. 1. locul unde un negustor își întinde și vinde marfa sa; 2. mărfurile dintr’o prăvălie. [Tras din prăvălì, a rostogoli: asociațiune de idei analogă cu a sinonimului boltă].

2) prăvál, a -ălí, V. prăvălesc.

prăvălésc v. tr. (vsl. provaliti, a rostogoli, -iti sen, a se prăbuși; sîrb. provaliti, a despica, prevaliti, a prăvăli; rus. provalitĭsĕa, a se prăvăli, a se prăbuși. V. val 1, în și nă-vălesc, prostovălesc). Fac să cadă aplecînd orĭ rostogolind: a prăvăli o stîncă. V. refl. Stînca s’a prăvălit din munte, călărețu s’a prăvălit de pe cal, copacu tăĭat s’a prăvălit asupra luĭ. – Și prăval, prăvalĭ, el -ale, eĭ -ale, să -ale. Și prevălesc, sprăvălesc (ca sîrb. strovaliti, a prăvăli).

prăvălíe f. (sîrb. bg. provalija, prăpastie, crăpătură de pămînt, de unde rom. „scobitură, cameră, prăvălie”. V. prăval). Sud. Dugheană, magazin, cameră situată la stradă și plină de marfă de vînzare. Marfa din această cameră: am vîndut toată prăvălia.

prevălésc, V. prăvălesc.

prăvăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălesc, 3 sg. prăvălește, imperf. 1 prăvăleam; conj. prez. 1 sg. să prăvălesc, 3 să prăvălească

prăvălie s. f., art. prăvălia, g.-d. art. prăvăliei; pl. prăvălii, art. prăvăliile (desp. -li-i-)

prăvăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălesc, imperf. 3 sg. prăvălea; conj. prez. 3 să prăvălească

prăvălie s. f., art. prăvălia, g.-d. art. prăvăliei; pl. prăvălii, art. prăvăliile

prăvăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălesc, imperf. 3 sg. prăvălea; conj. prez. 3 sg. și pl. prăvălească

prăvălie s. f., art. prăvălia, g.-d. art. prăvăliei; pl. prăvălii, art. prăvăliile

prăvăli (ind. prez. 3 sg. se prăvale)

prăvălesc, -leam 1 imp.

prăvăli (prăvălesc, prăvălit), vb. – 1. A se rostogoli, a se învîrti. – 2. A doborî, a pune jos. – Var. sprăvăli. Sl. provaliti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 443; Conev 38). – Der. prăvăl, s. n. (rîpă, coastă; gîrlă; șuvoi); prăvălac, s. n. (coastă, pantă); prăvălatec (var. prăvălatic), adj. (abrupt); prăvăliș, s. n. (povîrniș, pantă); prăvăluc, s. n. (versant).

prăvălie (prăvălii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheană. Origine incertă. După Tiktin, legat de prăvăli „a se învîrti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prăpastie” (Scriban), dar der. nu este convingătoare semantic. În Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbește de prăvălie de vînzare de vin, care se chiamă prost cîrciumă; de unde pare că s-ar putea presupune că în sec. XVII cuvîntul era simțit mai puțin vulgar decît cîrciumă, lucru imposibil dacă se pornește de la prăvăli. Der. din sl. pravljenije „administrație” (Candrea) nu este posibilă fonetic. Ar trebui să ne gîndim la prăvărie „magazin de praf de pușcă” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut ușor la sensul de „prăvălie în general, depozit”; cu atît mai mult cu cît în limba veche se obișnuia să se arate și felul vînzării: prăvălie de vin.

a avea prăvălia deschisă expr. (glum.) a-și uita șlițul deschis la pantaloni

a lua la prăvălie expr. (intl.) a se duce la poliție, a lua pe sus.

prăvălie, prăvălii s. f. (glum.) prohab.

PRĂVĂLI vb. v. declanșa, dezlănțui, isca, izbucni, porni, preface, schimba, stârni, transforma.

PRĂVĂLI vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși. 3. v. cădea. 4. v. rostogoli. 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăbuși. (Apa se ~ de la înălțime, formând o cascadă.) 8. v. povârni.

PRĂVĂLIE s. v. comerț, negoț, negustorie.

PRĂVĂLIE s. v. magazin.

prăvăli vb. v. DECLANȘA. DEZLĂNȚUI. ISCA. IZBUCNI. PORNI. PREFACE. SCHIMBA. STÎRNI. TRANSFORMA.

PRĂVĂLI vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetății.) 2. a cădea, a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăbuși, a se surpa, (reg.) a (se) îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a cădea, a pica, a se prăbuși, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 4. a (se) prăbuși, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a răsturna, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 7. a cădea, a se prăbuși. (Apa se ~ de la înălțime, formînd o cascadă.) 8. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povîrni, (pop. și fam.) a (se) hîi. (Casa s-a ~ pe o parte.)

PRĂVĂLIE s. magazin, (Transilv.) boltă, (Mold.) dugheană, (înv.) magazie. (~ de alimente.)

prăvălie s. v. COMERȚ. NEGOȚ. NEGUSTORIE.

PRĂVĂLIE s. f, (Mold., ȚR, Trans. S) Local în care se expun și se vînd diferite mărfuri. A: Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisease. CANTEMIR, IST. Au dat jac pen bisearici, pen case, pen magazii, pen prăvălii, de răpia cine ce putea și fugiia. IM 1754, 74^v. ◊ Fig. M-am făcut prăvălie fărădelegilor. AR, 68^v. B: De va împrumuta neștine pre altul ... vreo prăvălie sau altă ce va fi dup-aceaia singur cu voia lui fără știrea judecătoriului va scoate-l... acela nu se va certa. .ÎNDREPTAREA LEGII. Iaste și tîrg cu prăvăliii. COSM 1766, 86^r ; cf. IM 1730, 105^r. C: Prăvălii, adecă case de vînzare și de cumpărat și de lucruri de trebuințe. VSV 1705, 241^v; cf. S, 89^v. Etimologie: sl. privilie „privilegiu”. Cf. b o l t ă, b u d ă , d u g h e a n ă.