PRĂVĂLIE, prăvălii, s. f. Local în care se vînd diferite mărfuri; magazin. Prăvăliile... se țineau una lîngă alta, cu marfa scoasă în uliță, ca să se vadă, în loc de orice firmă. CAMIL PETRESCU, O. I 180. A fost înainte negustorul calicimii. Ținea în această mahala o prăvălie cu mărunțișuri. SAHIA, N. 91. Hangiul aprinde o lumînare și trece-n prăvălie la ușă, unde cei de-afară bat mereu. CARAGIALE, O. I 363. ◊ (În trecut) Băiat de prăvălie = tînăr care învăța meseria de comerciant, servind într-o prăvălie. Să cumperi pe stradă castane ca băieții de prăvălie? C. PETRESCU, C. V. 116.