prăvălie sf [At: PRAV. 57 / Pl: ~ii / E: slv привилиѥ „privilegiu”] 1 Local în care se expun și se vând diferite mărfuri Si: (rar) negustorie, (reg) boltă, dugheană. 2 (Pex) Magazin mic Si: (rar) negustorie, (reg) boltă, dugheană. 3 (Pan; rar) Loc în care cineva exercită o meserie, o profesiune, în mod individual. 4 (Rar) Negustorie. 5 (Fig; îrg; îs) ~ drăcească (sau a diavolului) Persoană despre care se crede că este stăpânită de diavol. 6 (Iuz; îs) Băiat de ~ Tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. 7 (Iuz; îas) Tânăr angajat ca ajutor într-un magazin.

PRĂVĂLIE, prăvălii, s. f. Local în care se vînd diferite mărfuri; magazin. Prăvăliile... se țineau una lîngă alta, cu marfa scoasă în uliță, ca să se vadă, în loc de orice firmă. CAMIL PETRESCU, O. I 180. A fost înainte negustorul calicimii. Ținea în această mahala o prăvălie cu mărunțișuri. SAHIA, N. 91. Hangiul aprinde o lumînare și trece-n prăvălie la ușă, unde cei de-afară bat mereu. CARAGIALE, O. I 363. ◊ (În trecut) Băiat de prăvălie = tînăr care învăța meseria de comerciant, servind într-o prăvălie. Să cumperi pe stradă castane ca băieții de prăvălie? C. PETRESCU, C. V. 116.

PRĂVĂLIE ~i f. 1) Întreprindere comercială de desfacere a mărfurilor; magazin (mic); dugheană. 2) Clădirea acestei întreprinderi comerciale. [G.-D. prăvăliei] /<sl. privilije

PRĂVĂLIE s. f, (Mold., ȚR, Trans. S) Local în care se expun și se vînd diferite mărfuri. A: Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisease. CANTEMIR, IST. Au dat jac pen bisearici, pen case, pen magazii, pen prăvălii, de răpia cine ce putea și fugiia. IM 1754, 74^v. ◊ Fig. M-am făcut prăvălie fărădelegilor. AR, 68^v. B: De va împrumuta neștine pre altul ... vreo prăvălie sau altă ce va fi dup-aceaia singur cu voia lui fără știrea judecătoriului va scoate-l... acela nu se va certa. .ÎNDREPTAREA LEGII. Iaste și tîrg cu prăvăliii. COSM 1766, 86^r ; cf. IM 1730, 105^r. C: Prăvălii, adecă case de vînzare și de cumpărat și de lucruri de trebuințe. VSV 1705, 241^v; cf. S, 89^v. Etimologie: sl. privilie „privilegiu”. Cf. b o l t ă, b u d ă , d u g h e a n ă.

prăvălie f. 1. locul unde un negustor își întinde și vinde marfa sa; 2. mărfurile dintr’o prăvălie. [Tras din prăvălì, a rostogoli: asociațiune de idei analogă cu a sinonimului boltă].

prăvălíe f. (sîrb. bg. provalija, prăpastie, crăpătură de pămînt, de unde rom. „scobitură, cameră, prăvălie”. V. prăval). Sud. Dugheană, magazin, cameră situată la stradă și plină de marfă de vînzare. Marfa din această cameră: am vîndut toată prăvălia.

prăvălie s. f., art. prăvălia, g.-d. art. prăvăliei; pl. prăvălii, art. prăvăliile (desp. -li-i-)

prăvălie s. f., art. prăvălia, g.-d. art. prăvăliei; pl. prăvălii, art. prăvăliile

prăvălie s. f., art. prăvălia, g.-d. art. prăvăliei; pl. prăvălii, art. prăvăliile

PRĂVĂLIE s. v. comerț, negoț, negustorie.

PRĂVĂLIE s. v. magazin.

PRĂVĂLIE s. magazin, (Transilv.) boltă, (Mold.) dugheană, (înv.) magazie. (~ de alimente.)

prăvălie s. v. COMERȚ. NEGOȚ. NEGUSTORIE.

prăvălie (prăvălii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheană. Origine incertă. După Tiktin, legat de prăvăli „a se învîrti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prăpastie” (Scriban), dar der. nu este convingătoare semantic. În Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbește de prăvălie de vînzare de vin, care se chiamă prost cîrciumă; de unde pare că s-ar putea presupune că în sec. XVII cuvîntul era simțit mai puțin vulgar decît cîrciumă, lucru imposibil dacă se pornește de la prăvăli. Der. din sl. pravljenije „administrație” (Candrea) nu este posibilă fonetic. Ar trebui să ne gîndim la prăvărie „magazin de praf de pușcă” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut ușor la sensul de „prăvălie în general, depozit”; cu atît mai mult cu cît în limba veche se obișnuia să se arate și felul vînzării: prăvălie de vin.

prăvălie, prăvălii s. f. (glum.) prohab.

a avea prăvălia deschisă expr. (glum.) a-și uita șlițul deschis la pantaloni

a lua la prăvălie expr. (intl.) a se duce la poliție, a lua pe sus.