2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji.

PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji.

prăjire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: prăji] 1 Preparare a unui aliment sub acțiunea focului, de obicei în grăsime încinsă Si: prăjit1 (1). 2 Expunere îndelungată la soare sau la căldura focului Si: prăjit1 (2). 3 (Teh) Operație de încălzire a unor minereuri sau a unor produse metalurgice, la temperaturi inferioare temperaturii lor de topire, cu scopul de a le usca, de a le purifica sau de a le transforma în alte produse mai ușor de tratat Si: prăjit1 (3). 4 (Gmț) Distrugere prin foc Si: prăjit1 (4). 5 (Rar) Uscare din cauza arșiței Si: prăjit1 (5). 6 (Fig; fam) Păcălire. 7 (Fig; fam) Înșelare.

PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji. 1. Frigere, coacere. Prăjirea bucăților de pîine. 2. (Metal.) Operație metalurgică preliminară la care sînt supuse unele minereuri pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. Prăjirea concentratelor piritoase.

PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti.

PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti.

prăji [At: CORESI, EV. 367 / Pzi: ~jesc, 3 (îrg) ~jaște / E: slv пражити] 1 vt A supune un aliment acțiunii focului, de obicei în grăsime încinsă pentru a-l face comestibil Si: a frige. 2 vi (Rar; îe) A i-o ~ A încerca să facă un rău cuiva. 3 vi (Rar; îae) A pune cuiva gând rău. 4-5 vtr (Fig) (A face să sufere sau) a suferi o durere sufletească violentă. 6 vt (Gmț) A distruge prin foc. 7 vr (Rar) A se usca din cauza arșiței. 8-9 vtr (Fig; fam) A (se) păcăli. 10-11 vtr (Fig; fam) A (se) înșela. 12-13 vt (Rel; înv) (A tortura sau) a ucide cu focul. 14 vr (D. oameni) A se expune la căldura focului ori la razele soarelui, pentru a se încălzi, a se bronza etc. 15 vr (Îe) A-și ~ burta la soare A nu face nimic Si: a lenevi. 16 vr (Îrg) A se usca la soare. 17 vt (Teh) A efectua operația de prăjire (3).

PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A expune (un aliment) la căldura focului (în special în grăsimi) și a-l face comestibil. V. frige, coace. A prăji cafea.Doftorii satului... erau la noi acasă și prăjeau pe foc într-un ceaun mare niște hoștine cu său. CREANGĂ, A. 15. ◊ Refl. Scoțînd prăjitura din calup, pune-o în cuptor singură să se mai prăjească. La TDRG. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A chinui, a tortura. A mers așa cît a mers, pînă i-a dat în cap cocoanei să-ntoarcă foaia, să-l prăjească și pe altă parte; s-a prefăcut că-l teme, că e zuliară. CARAGIALE, O. III 33. 2. Refl. (Despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi). Se prăjeau la soare și se mișcau prin mîl, s-alungau pe prund pînă sub bolțile de răchită. SADOVEANU, O. VIII 135. O babă șade pe prispă... prăjindu-se la soare. REBREANU, I. 10. ◊ Fig. In fața noastră se ridică munți sălbatici care se prăjesc la soare de la începutul lumii. ALECSANDRI, O. P. 350. (Tranz.) Vreo două vapoare de marfă acostate la cheiul vechi de piatră își prăjeau la soare trupurile uriașe. BART, S. M. 59. ◊ Expr. A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. Ucenicul... era harnic, harnic grozav, de toată ziua își prăjea burta la soare. La TDRG. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o anumită temperatură, inferioară temperaturii de topire, pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare.

A SE PRĂJÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde. ~ la soare. /<sl. pražiti

A PRĂJÍ ~ésc tranz. 1) (alimente) A prepara supunând acțiunii focului, în tigaie sau în ceaun (cu sau fără grăsime). ~ pește. 2) (minereuri) A încălzi până la o temperatură mai joasă decât cea de topire (în vederea uscării sau a prelucrării ulterioare). /<sl. pražiti

prăjì v. 1. a coace carne pe grătar, pe cărbuni; 2. a fierbe în unt; 3. a arde frigând: a prăji cafea. [Slav. PRAJITI, a frige].

prăjésc v. tr. (vsl. pražiti, prŭžiti, a frige, prŭga, pîrgă, sîrb. pržiti, nsl. pražiti, a frige; rus. prĕážiti, a prăji; ung. parázsolni, pörzsölni, a frige, párgolni, a prăji, perzselni, pergelni, a frige. V. prajă, pîrgă, pîrjol și frig 2). Frig într’o tingire (tigaĭe, tavă) în unt orĭ în unt-de-lemn vorbind de friptură saŭ unele prăjiturĭ saŭ frig într’un vas uscat (numit frigare saŭ prăjitoare), vorbind de cafea, năhut ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri

prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri

prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 prăjeáscă

prăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăjeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂJÍRE s. 1. prăjeală. (~ unui aliment.) 2. bronzare, înnegrire, pârlire. (~ cuiva la soare.)

PRĂJIRE s. 1. prăjeală. (~ unui aliment.) 2. bronzare, înnegrire, pîrlire. (~ cuiva la soare.)

PRĂJÍ vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. v. bronza.

prăji vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. USCA. ZBICI. ZVÎNTA.

PRĂJI vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

arată toate definițiile

Intrare: prăjire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăjire
  • prăjirea
plural
  • prăjiri
  • prăjirile
genitiv-dativ singular
  • prăjiri
  • prăjirii
plural
  • prăjiri
  • prăjirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăji
  • prăjire
  • prăjit
  • prăjitu‑
  • prăjind
  • prăjindu‑
singular plural
  • prăjește
  • prăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăjesc
(să)
  • prăjesc
  • prăjeam
  • prăjii
  • prăjisem
a II-a (tu)
  • prăjești
(să)
  • prăjești
  • prăjeai
  • prăjiși
  • prăjiseși
a III-a (el, ea)
  • prăjește
(să)
  • prăjească
  • prăjea
  • prăji
  • prăjise
plural I (noi)
  • prăjim
(să)
  • prăjim
  • prăjeam
  • prăjirăm
  • prăjiserăm
  • prăjisem
a II-a (voi)
  • prăjiți
(să)
  • prăjiți
  • prăjeați
  • prăjirăți
  • prăjiserăți
  • prăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăjesc
(să)
  • prăjească
  • prăjeau
  • prăji
  • prăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)