prăjire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: prăji] 1 Preparare a unui aliment sub acțiunea focului, de obicei în grăsime încinsă Si: prăjit¹ (1). 2 Expunere îndelungată la soare sau la căldura focului Si: prăjit¹ (2). 3 (Teh) Operație de încălzire a unor minereuri sau a unor produse metalurgice, la temperaturi inferioare temperaturii lor de topire, cu scopul de a le usca, de a le purifica sau de a le transforma în alte produse mai ușor de tratat Si: prăjit¹ (3). 4 (Gmț) Distrugere prin foc Si: prăjit¹ (4). 5 (Rar) Uscare din cauza arșiței Si: prăjit¹ (5). 6 (Fig; fam) Păcălire. 7 (Fig; fam) Înșelare.

PRĂJIRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji. 1. Frigere, coacere. Prăjirea bucăților de pîine. 2. (Metal.) Operație metalurgică preliminară la care sînt supuse unele minereuri pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. Prăjirea concentratelor piritoase.

prăjire s. f., g.-d. art. prăjirii; pl. prăjiri

prăjire s. f., g.-d. art. prăjirii; pl. prăjiri

prăjire s. f., g.-d. art. prăjirii; pl. prăjiri

PRĂJIRE s. 1. prăjeală. (~ unui aliment.) 2. bronzare, înnegrire, pârlire. (~ cuiva la soare.)

PRĂJIRE s. 1. prăjeală. (~ unui aliment.) 2. bronzare, înnegrire, pîrlire. (~ cuiva la soare.)