PRĂJIRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji. 1. Frigere, coacere. Prăjirea bucăților de pîine. 2. (Metal.) Operație metalurgică preliminară la care sînt supuse unele minereuri pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. Prăjirea concentratelor piritoase.