10 definiții pentru bronzare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.V. bronza.

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.V. bronza.

bronzare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: bronza] 1 Acoperirea cu o pojghiță de bronz sau cu ceva care imită bronzul Si: bronzat (1), bronzaj (1). 2 Colorare în bronz (4) a unui obiect Si: bronzat1 (2), bronzaj (2). 3 (D. piele) Culoare arămie în urma expunerii la soare Si: bronzat1 (3).

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (s e) bronza. 1. Acoperirea unui obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Pîrlire, înnegrire a pielii (sub acțiunea soarelui, a vîntului etc.).

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.

BRONZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bronza și rezultatul ei; bronzaj. [< bronza].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRONZÁRE s. înnegrire, pârlire, prăjire. (~ cuiva la soare.)

BRONZARE s. înnegrire, pîrlire, prăjire. (~ cuiva la soare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRONZÁRE (< bronza) s. f. 1. Procedeu de acoperire a unui obiect cu un strat subțire de bronz pentru a-l proteja contra coroziunii sau a-i da un aspect plăcut. ♦ Operație de acoperire a unei tipărituri proaspăt executate cu un strat de bronz, pentru a da literelor aspectul metalic și lucios al bronzului sau aurului. 2. Reflex metalic realizat pe suprafața pieilor tăbăcite, prin vopsire cu anumiți coloranți bazici.

Intrare: bronzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bronzare
  • bronzarea
plural
  • bronzări
  • bronzările
genitiv-dativ singular
  • bronzări
  • bronzării
plural
  • bronzări
  • bronzărilor
vocativ singular
plural

bronzare

  • 1. Faptul de a (se) bronza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bronzaj
    • 1.1. Acoperirea unui obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Pârlire, înnegrire a pielii (sub acțiunea soarelui, a vântului etc.).

etimologie:

  • vezi bronza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN