COACERE s. f. Acțiunea de a (se) coace. – V. coace.

coacere sf [At: P. MAIOR, IST. 28-29 / P: coa~ / Pl: ~ri / E: coace] 1 Supunere a unui aliment la acțiunea căldurii (din cuptor). 2 (Trs) Prăjire. 3 Transformare a unui aliment, care devine astfel bun de mâncat, sub acțiunea căldurii. 4 Ajungere la maturitate a unui fruct sub acțiunea căldurii soarelui. 5 (D. plante) Ajungere să aibă sămânța formată. 6 (Îs) ~ pălire Pârguire. 7 Maturizare a unui om. 8 (Fig) Formare a unei persoane din punct de vedere intelectual, psihic etc. 9 (Fig) Îmbătrânire. 10 Înnăbușire din cauza căldurii. 11 Acoperire cu puroi a unei bube, inflamații, părți ale corpului etc. 12 Ardere a cărămizii. 13 Opărire a tortului. 14 Ardere a focului. 15 Plănuire (răuvoitoare). 16 (Pex) Urzire. 17 Ajungere la maturitate a gândacilor. 18 Îngrășare peste măsură a porcilor. 19 (Reg) Stare a cuiva care doarme foarte mult. 20 Lenevire la soare. 21 Inflamare a sânilor în lipsa alăptării. 22 (Îvp) Îmbolnăvire a oilor de plămâni. 23 Deteriorare a materialelor sub acțiunea soarelui, a timpului, a intemperiilor etc.

COACERE, coaceri, s. f. Acțiunea de a (se) coace. – V. coace.

COACERE s. f. Acțiunea de a (se) coace. Să se puie la cale coacerea lor [a pîinilor] cît mai curind. ISPIRESCU, L. 322.

coacere f. acțiunea de a (se) coace.

coacere s. f., g.-d. art. coacerii

coacere s. f., g.-d. art. coacerii

coacere s. f., g.-d. art. coacerii

COACERE s. (BOT.) maturație, maturitate. (~ fructelor.)

COACERE s. (BOT.) maturație. (~ fructelor.)