poza [At: BARCIANU / Pzi: ~zez / E: fr poser] 1 vi A-și studia gesturile și a lua o anumită atitudine, comportare, etc. pentru a face impresie sau pentru a epata. 2 vi A sta într-o poziție favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat etc. 3-4 vtr (Pfm) A (se) fotografia. 5 vt (Teh) A așeza. 6 vt (Teh) A monta. 7 vt (Teh) A stivui.

POZÁ, pozez, vb. I. 1. Intranz. A lua o poziție sau o atitudine potrivită pentru a ți se face portretul, bustul etc. sau pentru a fi fotografiat. Eu, cel ce am pozat cu atîția alți tovarăși ai mei în fața atîtor obiective. ANGHEL, PR. 149. 2. Tranz. (Popular și familiar) A fotografia. O murit la o săptămînă după nuntă, de inimă, ș-o pozat-o moartă. CAZIMIR, L. U. 13. ◊ Refl. Eram un grup care ne întorceam de la tenis și în dreptul pavilionului ne-am pozat. CAMIL PETRESCU, P. 17. Îl hotărîi să ne pozăm tustrei în grupă. La TDRG. 3. Intranz. A lua o atitudine afectată pentru a produce impresie; a căuta să apari altfel decît ești. O intriga ofițerul acela zvelt, elegant, care poza într-o vervă studiată. BART, E. 49.

POZÁ vb. I. intr. 1. A sta într-o poziție favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat. 2. A-și studia gesturile, atitudinile pentru a face impresie, pentru a epata. 3. tr., refl. A (se) fotografia. 4. (Tehn.) A așeza, a dispune, a monta, a stivui. [< fr. poser].

POZÁ vb. I. intr. 1. a-și impune o anumită atitudine, comportare etc., pentru a face impresie, a epata. 2. a sta într-o poziție favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat etc. 3. (tehn.) a așeza, a dispune, a monta, a stivui. II. tr., refl. (fam.) a (se) fotografia. (< fr. poser)

A POZÁ ~éz 1. intranz. 1) A lua o anumită poză (pentru a servi drept model unui pictor, unui sculptor sau pentru a fi fotografiat). 2) A lua o atitudine afectată (pentru a produce impresie). 2. tranz. (imagini de ființe, obiecte, locuri etc.) A fixa pe o placă fotografică (cu ajutorul unui aparat special); a fotografia. /<fr. poser

pozà v. 1. a lua o atitudine spre a-i se face portretul: a poza la un pictor; 2. fig. a afecta o atitudine; gesturi spre a produce efect.

PÓZĂ, poze, s. f. 1. Atitudine pe care cineva și-o impune: ținută, poziție. ◊ Expr. A(-și) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. și fam.) Fotografie. ♦ Ilustrație, reproducere. 3. Poziție specifică, favorabilă, expresivă, pe care o are modelul când pozează. – Din fr. pose.

poză sf [At: CALENDAR (1848), 49/3 / Pl: ~ze / E: fr pose] 1 Atitudine, comportare pe care cineva și-o impune pentru a produce impresie și care nu este conformă cu adevărata sa fire. 2 (Pgn) Atitudine. 3 Ținută. 4 Poziție specifică. 5 (Fam; îe) A-și lua o ~ A adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. 6 (Spc; rar) Mod specific de a sta. 7 (Spc) Poziție specifică favorabilă, expresivă, pe care o are modelul care pozează (2). 8 (Pfm) Fotografie. 9 (Pfm) Ilustrație. 10 (Pfm) Reproducere. 11 (Teh; îs) ~za căii Mod de construcție a suprastructurii liniei de cale ferată, în funcție de tipul șinei, pe lungimea panourilor, de felul și de numărul de traverse ale unui panou etc.

PÓZĂ, poze, s. f. 1. Atitudine pe care cineva și-o impune; ținută, poziție. ◊ Expr. A(-și) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. și fam.) Fotografie. ♦ Ilustrație, reproducere. – Din fr. pose.

PÓZĂ, poze, s. f. 1. Atitudine, ținută, poziție. Prin poza, prin ținuta călărețului, e exprimată grație, lumină, veselie, viață. GHEREA, ST. CR. III 322. Cerbul miraculos și vînătorul pocăit produc contrast, prin pozele lor, în care se străvăd simțiminte adînci. ODOBESCU, S. III 59. ◊ Expr. A(-și) lua o poză = a adopta o atitudine afectată, căutată anume, cu scopul de a produce impresie. O, ce poză triumfătoare își ia... cînd se răstoarnă în trăsură, și cu aer marțial răspunde la saluturile pietonilor! VLAHUȚĂ, O. A. 444. Dar pe cînd vrea să iasă pe ușă, apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea, luînd o poză foarte marțială. CARAGIALE, O. II 165. 2. (Popular și familiar) Fotografie. Ți-am văzut poza de bacalaureat în vitrină. VORNIC, P. 30. ♦ Imagine, ilustrație. Primiseși ca premiu un album cu poze colorate. PAS Z. I 174.

POZDÉRIE s. f. v. puzderie.

PÓZĂ s.f. 1. Atitudine, poziție, ținută (pentru a poza). ♦ A(-și) lua o poză = a afișa o atitudine afectată, studiată. 2. Fotografie. 3. (Tehn.) Pozare. [< fr. pose].

PÓZĂ s. f. 1. atitudine, comportare, poziție (specifică), ținută (pentru a poza). ♦ a(-și) lua o ~ = a afișa o atitudine afectată, studiată. 2. (fam.) fotografie. ◊ ilustrație. (< fr. pose)

póză-robót s. f. Portret-robot ◊ „Imaginea parazitului social, voios șarjată până la clișeizare [...] este derutantă. Ea ne propune ca țintă a ridiculizării o fantoșă, un infantil, un întârziat, aproape inofensiv șantajist al afecțiunii familiale. Așa să fie? Categoric, nu. Parazitul nu este un pomanagiu al hatârurilor și cred că a-i perpetua sus-amintita poză-robot e o periculoasă dezinformare.” I.B. 10 X 80 p. 1 (din poză + robot)

PÓZĂ ~e f. 1) Poziție a corpului; fel de a ține corpul; ținută; postură; atitudine. ◊ A(-și) lua o ~ a lua o atitudine nenaturală, prefăcută (pentru a face impresie). 2) fam. Imagine pozitivă obținută prin fotografiere; fotografie. ◊ A(-și) face o ~ a (se) fotografia. /<fr. pose

poză f. 1. atitudine: într’o poză răpitoare; 2. afectațiune, dorință de a produce efect; 3. pop. fotografie (= fr. pose).

*póză f., pl. e (fr. pose, d. poser, a așeza. V. repaos). Atitudine, pozițiune a corpuluĭ: era într’o poză visătoare. Fig. Atitudine afectată: ĭa uĭtați-vă la poza mitocanuluĭ îmbogățit! Pop. Fotografie, portret: Safta s’a dus la fotograf ca să-șĭ scoată poza. Figură, ilustrațiune: carte cu poze.

*pozéz v. intr. (fr. poser, d. lat. pausare. V. răposez). Ĭaŭ o atitudine ca să-mĭ facă portretu orĭ statua orĭ să mă fotografieze. Fig. Fam. Îmĭ ĭaŭ o atitudine afectată ca să produc efect: maĭ toate femeile pozează. V. tr. Pop. Fac cuĭva portretu: te-am pozat!

pozá (a ~) vb., ind. prez. 3 pozeáză