2 intrări

52 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

POSTÁ, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea, a urmări, a păzi. – Din fr. poster.

POSTÁ, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din fr. poster.

POSTÁ, postez, vb. I. Tranz. A pune pe cineva să stea într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi ceva. Patru soldați cu armele-ncărcate fură postați la ferestruia ușii din față, cu ordin serios de a trage în oricine se va mișca. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Comisarul postează pe sergenți, pitulați în dosul cocioabei. CARAGIALE, O. I 341. ◊ Refl. Desigur a aflat că am fost plecată și încă nu știe că am revenit. Cînd va ști, se va posta iarăși. C. PETRESCU, Î. II 229.

postá (a ~) vb., ind. prez. 3 posteáză

postá vb., ind. prez. 1 sg. postéz, 3 sg. și pl. posteáză

POSTÁ vb. 1. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a ~ în fața ușii.) 2. (fam.) a se proțăpi. (Se ~ înaintea lui.)

POSTÁ vb. I. tr., refl. A (se) așeza, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea sau a păzi. [< fr. poster].

POSTÁ vb. tr., refl. a (se) așeza, a (se) plasa spre a supraveghea, a păzi. (< fr. poster)

A SE POSTÁ mă ~éz intranz. A ocupa o poziție (ca de supraveghetor). /<fr. poster

A POSTÁ ~éz tranz. A face să se posteze. /<fr. poster

postà v. 1. a pune într’un post: a posta o sentinelă; 2. a se pune spre a observa: s’a postat la dreapta mea.

PÓSTĂ s. f. v. poștă1.

PÓȘTĂ2 s. f. v. póștie1.

POȘTĂ1, poște, s. f. I. 1. Instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor etc.; local în care se află această instituție. ◊ Loc. adj. De poștă = poștal. 2. Transport de corespondență; corespondență. ◊ Poșta redacției = rubrică într-un periodic, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, zvonuri etc.; a bârfi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc special amenajat pe parcursul unui drum, unde se găseau vehicule de transport în comun și cai de schimb. ◊ Cal de poștă = cal folosit doar la transportul cu poștalionul sau călare. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga mult. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanță (mare) nedeterminată. ◊ Expr. (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Pop.) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-1 speria. Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) póstă, (reg.) póștie s. f.] – Din rus. počta.

PÓȘTIE2 s. f. poștă1.

PÓȘTIE1, poștii, s. f. (Reg.) Alică de dimensiuni mari; poș. [Var.: póștă s. f.] – Cf. magh. posta.

PÓȘTĂ2 s. f. v. poștie1.

PÓȘTĂ1, poște, s. f. I. 1. Instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție. ◊ Loc. adj. De poștă = poștal. 2. Corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată. ◊ Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. ◊ Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanță (mare) nedeterminată. ◊ Expr. (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Pop.) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria. ◊ Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) póstă, (reg.) póștie s. f.] – Din rus. počtă.

PÓȘTIE1, poștii, s. f. (Reg.) Alică de dimensiuni mari; poș. [Var.: póștă s. f.] – Cf. magh. posta.

Intrare: posta
posta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) posta postare postat postând singular plural
postea postați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) postez (să) postez postam postai postasem
a II-a (tu) postezi (să) postezi postai postași postaseși
a III-a (el, ea) postea (să) posteze posta postă postase
plural I (noi) postăm (să) postăm postam postarăm postaserăm, postasem*
a II-a (voi) postați (să) postați postați postarăți postaserăți, postaseți*
a III-a (ei, ele) postea (să) posteze postau posta postaseră
Intrare: poștie
poștie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poștie poștia
plural poștii poștiile
genitiv-dativ singular poștii poștiei
plural poștii poștiilor
vocativ singular
plural
poștă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poștă poșta
plural poște poștele
genitiv-dativ singular poște poștei
plural poște poștelor
vocativ singular
plural
postă
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular postă posta
plural poste postele
genitiv-dativ singular poste postei
plural poste postelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)