2 intrări

19 definiții

POLUÁRE, poluări, s. f. Faptul de a (se) polua; viciere. [Pr.: -lu-a-] – V. polua.

POLUÁRE, poluări, s. f. Faptul de a (se) polua; viciere. [Pr.: -lu-a-] – V. polua.

poluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. poluắrii; pl. poluắri

poluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. poluării; pl. poluări

POLUÁRE s. alterare, stricare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.)

POLUÁRE s.f. Acțiunea de a polua și rezultatul ei. [< polua].

POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul înconjurător să fie viciate de substanțe reziduale, deșeuri etc., cu modificarea, echilibrului natural și efecte dăunătoare asupra organismelor vii; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediu de viață) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.

POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viață să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deșeurilor industriale, a gazelor de eșapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediul de viață) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.

poluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 polueáză, 1 pl. poluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 poluéze (-lu-e-); ger. poluấnd (-lu-ând)

poluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. poluéz, 3 sg. și pl. polueáză, 1 pl. poluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. poluéze (sil. -lu-e-); ger. poluând (sil. -lu-ând)

POLUÁ vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.)

A polua ≠ a depolua, a epura, a purifica

POLUÁ vb. I. tr. A infecta, a murdări, a face impur (apele, aerul etc.). ♦ (Fig.) A perverti, a murdări, a întina. [Pron. -lu-a. / < fr. polluer, cf. lat. polluere].

POLUÁ vb. tr. 1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe nocive. 2. (fig.) a profana, a murdări. (< fr. polluer)

A POLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A infecta cu impurități dăunătoare; a murdări făcând nociv; a vicia. /<fr. polluer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POLUARE s. alterare, stricare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.)

poluáre s. f. Acțiunea de a infesta (apele, aerul etc.) ◊ Poluarea apelor mărilor și oceanelor este atât de avansată încât viața submarină a dispărut într-o proporție de 40 la sută.” Sc. 18 IX 70 p. 6. ◊ „Cel de-al 8-lea simpozion organizat de Comisia pentru combatarea poluării mediului [...] se deschide la 25 noiembrie.” R.l. 24 XI 75 p. 2. ◊ „Guvernul francez a adoptat o «Cartă a calității vieții», care cuprinde măsuri destinate menținerii echilibrului ecologic, precum și o serie de prevederi privind limitarea poluării sonore în diferite localități din țară.” R.l. 6 I 78 p. 6; v. și 9 VIII 75 p. 6, I.B. 20 XII 75 p. 6; v. și aerobioscop, kogai, zonă-cheie (din polua; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 134; DTP; DEX, DN3)

POLUÁRE (< polua) s. f. Complex de fenomene care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant în detrimentul echilibrului ecologic natural; acestea afectează atmosfera (cu particule, gaze etc.), apele de suprafață ori subterane, mările și oceanele, solul, vegetația, lumea animală și colectivitățile umane. Se disting următoarele categorii: p. fizică (incluzând p. fonică și p. radioactivă), p. chimică (produsă de diverse substanțe eliberate ăn mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), p. biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.). Principalele surse de emisie a poluanților sunt industria extractivă, energetică, prelucrătoare (îndeosebi metalurgia, industria chimică, unele ramuri ale industriei alimentare, a celulozei și hârtiei, de pielărie), transporturile, agricultura modernă, puternic chimizată, marile complexe zootehnice, aglomerările urbane (ape uzate, reziduuri menajere și stradale, germeni patogeni etc.), experimentele nucleare, accidentele ecologice. ◊ P. termică = creșterea peste normal a temperaturii apelor, îndeosebi datorită evacuării în rețeaua hidrografică a apelor de răcire de la centralele termoelectrice și atomoelectrice folosite în procesul tehnologic în diverse ramuri industriale. Poate declanșa diverse dezechilibre în biocenozele acvatice, mergând până la moartea peștilor și a altor organisme acvatice atunci când și temperatura mediului exterior este ridicată. ◊ P. fonică (sonoră) = creșterea intensității și cantității de vibrații sonore din mediul ambiant (datorită unor activități industriale, de transport, lucrări pe diverse șantiere etc.) care crează disconfort și poate avea chiar efecte negative asupra sănătății oamenilor.

POLUA vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.)

Intrare: polua
  • silabație: -lu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) polua poluare poluat poluând singular plural
poluea poluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) poluez (să) poluez poluam poluai poluasem
a II-a (tu) poluezi (să) poluezi poluai poluași poluaseși
a III-a (el, ea) poluea (să) polueze polua poluă poluase
plural I (noi) poluăm (să) poluăm poluam poluarăm poluaserăm, poluasem*
a II-a (voi) poluați (să) poluați poluați poluarăți poluaserăți, poluaseți*
a III-a (ei, ele) poluea (să) polueze poluau polua poluaseră
Intrare: poluare
  • silabație: -lu-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poluare poluarea
plural poluări poluările
genitiv-dativ singular poluări poluării
plural poluări poluărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)