poluare sf [At: LTR² / P: ~lu-a~ / Pl: ~uări / E: polua] 1 Viciere a apelor, a aerului sau a mediului înconjurător din cauza materiilor chimice reziduale, a gazelor de eșapament etc. 2 (Rar; fig) Profanare. 3 Complex de fenomene care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant în detrimentul echilibrului ecologic natural.

POLUARE s.f. Acțiunea de a polua și rezultatul ei. [< polua].

poluare s. f. Acțiunea de a infesta (apele, aerul etc.) ◊ „Poluarea apelor mărilor și oceanelor este atât de avansată încât viața submarină a dispărut într-o proporție de 40 la sută.” Sc. 18 IX 70 p. 6. ◊ „Cel de-al 8-lea simpozion organizat de Comisia pentru combatarea poluării mediului [...] se deschide la 25 noiembrie.” R.l. 24 XI 75 p. 2. ◊ „Guvernul francez a adoptat o «Cartă a calității vieții», care cuprinde măsuri destinate menținerii echilibrului ecologic, precum și o serie de prevederi privind limitarea poluării sonore în diferite localități din țară.” R.l. 6 I 78 p. 6; v. și 9 VIII 75 p. 6, I.B. 20 XII 75 p. 6; v. și aerobioscop, kogai, zonă-cheie (din polua; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 134; DTP; DEX, DN3)

poluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. poluării; pl. poluări

poluare (-lu-a-) s. f., g.-d. art. poluării; pl. poluări

poluare s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. poluării; pl. poluări

POLUARE s. alterare, stricare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.)

POLUARE s. alterare, stricare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.)

POLUÁRE (< polua) s. f. Complex de fenomene care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant în detrimentul echilibrului ecologic natural; acestea afectează atmosfera (cu particule, gaze etc.), apele de suprafață ori subterane, mările și oceanele, solul, vegetația, lumea animală și colectivitățile umane. Se disting următoarele categorii: p. fizică (incluzând p. fonică și p. radioactivă), p. chimică (produsă de diverse substanțe eliberate ăn mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), p. biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.). Principalele surse de emisie a poluanților sunt industria extractivă, energetică, prelucrătoare (îndeosebi metalurgia, industria chimică, unele ramuri ale industriei alimentare, a celulozei și hârtiei, de pielărie), transporturile, agricultura modernă, puternic chimizată, marile complexe zootehnice, aglomerările urbane (ape uzate, reziduuri menajere și stradale, germeni patogeni etc.), experimentele nucleare, accidentele ecologice. ◊ P. termică = creșterea peste normal a temperaturii apelor, îndeosebi datorită evacuării în rețeaua hidrografică a apelor de răcire de la centralele termoelectrice și atomoelectrice folosite în procesul tehnologic în diverse ramuri industriale. Poate declanșa diverse dezechilibre în biocenozele acvatice, mergând până la moartea peștilor și a altor organisme acvatice atunci când și temperatura mediului exterior este ridicată. ◊ P. fonică (sonoră) = creșterea intensității și cantității de vibrații sonore din mediul ambiant (datorită unor activități industriale, de transport, lucrări pe diverse șantiere etc.) care crează disconfort și poate avea chiar efecte negative asupra sănătății oamenilor.