plop¹ sm [At: CANTEMIR, IST. 170 / V: (reg) pleop, pliop, plomp, plot, plup / Pl: -i / E: ml populus] 1 Gen de arbori înalți, cu ramuri subțiri, îndreptate în sus, cu scoarța netedă, alb-cenușie și cu frunzele oval-lanceolate, argintii pe partea inferioară, cu pețiolul lung și flori crescute în amenți, care apar înaintea frunzelor (Populus). 2 (Șîc ~-alb, ~-argintiu, reg, ~-bălan) Arbore cu scoarță netedă și albicioasă, cu frunze acoperite pe dos cu un puf argintiu Si: plută² (2) (Populus alba). 3 (Șîc ~-tremurător, ~-de-munte, reg, ~-tremuriu, rar, ~-de-pădure) Arbore de mărime mijlocie, cu scoarța netedă de culoare albă-verzuie, ale cărui frunze tremură ușor în bătaia vântului Si: (reg) plută² (3) (Populus tremula). 4 (Șîc ~-negru, ~-adevărat, ~-algerian, rar, ~-de-luncă, reg, ~-de-pădure) Arbore cu flori roșietice, cu scoarța crăpată, de culoare închisă, folosită la tăbăcitul pieilor Si: (reg) plută² (4), plopotaș (Populus nigra). 5 (Pop; șîc ~-piramidal, ~-negru-piramidal, reg, ~-plutaș, ~-înalt) Plută² (1) (Populus pyramidalis). 6 (Șîc ~-negru-hibrid, ~-euramerican, ~-de-Canada, ~-canadian) Arbore cu tulpina cilindrică neramificată, cu scoarța cenușie, cu coroana largă (Populus canadensis). 7 (Șîc ~-de-munte, ~-cenușiu) Arbore cu frunzele acoperite pe fața inferioară cu un puf cenușiu Si: (reg) plută² (5) (Populus canescens). 8 (Reg; d. rude, grade de rudenie; îla) De ~ Îndepărtat. 9 (Îe) Când va face ~ul pere și răchita micșunele Niciodată. 10 (Arg; d. elevi, studenți; îe) A fi în ~ A nu ști nimic la o materie.

PLOP, plopi, s. m. Arbore înalt, din familia salicaceelor, cu ramuri subțiri și îndreptate în sus; crește în regiunile temperate ale emisferei boreale, prin lunci și păduri sau cultivat (Populus). La Curțile-Nouă, din capăt de țară, Tremură din vîrfuri plopi cu frunza rară. IOSIF, P. 58. Săniuța e durată Dintr-un lemn ușor de plop. ALECSANDRI, P. A. 186. Cînd va face plopul mere și răchita micșunele (= niciodată). ◊ Expr. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. Cucoana Sevastița, mătușă cam de plop a lui Andrei, o femeie mică, uscățivă. HOGAȘ, DR. 216. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarța netedă, albă-cenușie, cu frunzele argintii pe dos (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarța crăpată, de culoare închisă, al cărui lemn alb și moale se întrebuințează în industrie și a cărui scoarță se folosește la tăbăcitul pieilor (Populus nigra). Din plopul-negru, răzimat în aer Noaptea pe șesuri se desface lină. ARGHEZI, V. 50. Plop-negru, încrustat în ger Și-ncremenit subt lună Cu rămuriș de zgură și de fier. TOPÎRCEANU, B. 86; plop-tremurător (sau -de-munte) = specie de plop ale cărui frunze mătăsoase tremură la cea mai mică adiere a vîntului (Populus tremula ); plop-plutaș (sau -piramidal) = plută (2). Parcul meu se compune de doi plopi-plutași. NEGRUZZI, S. I 96.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori înalți, cu ramuri subțiri (îndreptate în sus) (Populus). Cînd va face plopul mere și răchita micșunele (= niciodată). ◊ Expr. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarța netedă, albă-cenușie și cu frunzele argintii pe partea inferioară (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarța crăpată, de culoare închisă, al cărui lemn moale se întrebuințează în industrie și a cărui scoarță se folosește la tăbăcitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurător (sau -de-munte) = specie de plop ale cărui frunze tremură la cea mai mică adiere a vîntului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PLOP ~i m. Arbore cu tulpina înaltă și dreaptă, cu ramuri subțiri verticale, cu frunze late, lungi, pețiolate și cu flori dispuse în amenți plecați, folosit în scopuri industriale. ◊ ~ alb varietate de plop având scoarță albicioasă și frunze argintii pe dos. ~ negru varietate de plop având coroană largă și scoarță negricioasă, adânc brăzdată. ~ piramidal v. PLUTĂ II. ~ tremurător varietate de plop a cărei frunză tremură la cea mai ușoară adiere de vânt. Când va face ~ul pere și răchita micșunele niciodată. Văr (sau mătușă, unchi) de ~ rudă îndepărtată. /<lat. ploppus

plop m. arbore înalt cu scoarța crăpată ce crește în locuri umede: 1. (alb), v. plută; 2. (negru), lemnu-i moale e întrebuințat în industrie (Populus nigra). [Lat. POPULUS].

plop m. (lat. pôpŭlus, de unde s’a făcut poplus, apoĭ plŏppus; it. pioppo, vfr. peuple [azĭ peuplier], sp. chopo, pg. choupo. Cp. cu pleoapă). Un copac din familia sălciiĭ (pópulus [alba, nigra, trémula și pyramidalis]). Iron. Cînd va face plopu pere și răchita vișinele, nicĭ-odată. – În vest pleop (eo dift.). – Plopiĭ cresc de ordinar pin luncĭ și-s de maĭ multe felurĭ. Eĭ ajung pînă la o înălțime de 20 de metri, afară de plopu piramidal, care ajunge pînă la 40 de metri. Frunzele lor (maĭ ales ale celuĭ tremurător saŭ fîșîitor) se mișcă la cel maĭ ușor vînt producînd un freamăt foarte plăcut. V. plută.

pleop sm vz plop¹

pliop sm vz plop¹

plomp¹ sm vz plop¹

plot² sm vz plop¹

plup sm vz plop¹

pleop, V. plop.

plop s. m., pl. plopi

plop s. m., pl. plopi

plop s. m., pl. plopi

plop

plop-alb (specie de plopi) s. m., pl. plopi-albi

plop-de-munte (specie de plopi) s. m., pl. plopi-de-munte

!plop-alb (plantă) s. m., pl. plopi-albi

!plop-de-munte (plantă) s. m., pl. plopi-de-munte

plop alb s. m. + adj.

plop de munte s. m. + prep. + s. m.

PLOP s. v. plută.

PLOP s. (BOT.) 1. (Populus alba) plută. 2. (Populus nigra) (reg.) plopotaș, plută. 3. (Populus tremula) (reg.) plută. 4. (Populus canescens) (reg.) plută.

PLOP s. (BOT.) 1. (Populus alba) plută. 2. (Populus nigra) (reg.) plopotaș, plută. 3. (Populus tremula) (reg.) plută. 4. (Populus canescens) (reg.) plută.

plop s. v. PLUTĂ.

plop (plopi), s. m. – Arbore înalt cu ramuri subțiri (îndreptate în sus). – Mr. plop, plup. Lat. pōpŭlus, prin intermediul unei var. pop. *plōppus (Diez, I, 323; Pușcariu 1341; Candrea-Dens., 1412; REW 6655), cf. alb. pljep (Philippide, II, 651), it. chioppo (Battisti, II, 907), cat. clop, sp. chopo, port. choupo (Garcia de Diego, RFE, IV, 205), cf. v. fr. peuple › peuplier. – Der. plopiște, s. f. (pădure de plopi); plopar, s. m. (insectă, Saperda carcharias); plopiș, s. n. (pădure de plopi).

PLOP (lat. populus) s. m. Arbore din genul Populus, familia salicaceelor, cu frunze ovat-lanceolate, pețiol lung și flori crescute în amenți, care apar înaintea frunzelor, cu fructul o capsulă, având multe semințe, prevăzute cu un smoc de perișori albi, mătăsoși. În România cresc spontan: p. alb (P. alba), înalt de c. 30 m, cu coroană largă și scoarță albicioasă, răspândit în lunci, zona de câmpie și de deal; p. tremurător (P. tremula), înalt de c. 20 m, cu scoarță gălbuie, frecvent în zona dealurilor și în etajul montan și p. negru (P. nigra), înalt de c. 30 m, cu scoarță negricioasă, răspândit în lunci și depresiuni și cultivat de-a lungul șoselelor. Speciile cele mai frecvent cultivate sunt p. piramidal (P. nivra var. italica), precum și p. negru hibrid (P. euramericana), acesta din urmă mai ales în plantații forestiere. Lemnul de p. se folosește în industria chibriturilor, a furnirelor, a celulozei.

PLOP subst. 1. – (Dm; 17 A IV 128; Isp II²); – Cozma (Glos); Plopescul (Dm; C Ștef); – Badea (Glos), scris Plopăscul, (16 A I 121); Plop/ești s. (Dm); -eni și -easa ss. 2. + -an, Plopana s. 3. Plopșor b., olt. (Sd VI 494). 4. Din sl. тoпoдъ „plop” + suf. -og: Topolog rîu, cu metateză: Potolog b. (Moț).

PLOPII-SLĂVITEȘTI, com. în jud. Teleorman, situată în V câmpiei Boian, pe râul Sâi; 4.837 loc. (2003). Viticultură. În satul Dudu se află mănăstirea Plăviceni-Aluniș, ctitorie (din anii 1646-1649) a marelui vornic Dragomir, sfetnic al lui Matei Basarab. Biserica Sf. Arhanghel Mihail păstrează picturi murale interioare din sec. 17.

PLOPU, com. în jud. Prahova, situată în Subcarpații Prahovei, în SE dealului Bucovel, pe râul Bucovel; 2.319 loc. (2003). Biserica Sfinții Anastasie și Chiril (sec. 19), în satul P.

POPULUS L., PLOP, fam. Salicaceae. Gen originar din Europa, America de N, nordul Africii și Asia, cca 35-45 specii cu foarte multe varietăți și forme hibride, arbori, repede crescători. Lăstari flexibili, cu muguri deseori aromatici și rășinoși, acoperiți de numeroși solzi, cei foliacei mai mici decît cei floriferi. Frunze caduce, întregi, lobate, inegal-sinuat-dințate, lungi cît și late, de forme diverse, cu pețioli lungă, dispuse dioic, în amenți penduli, cu scvamele sectate, laciniate sau dințate, stamine numeroase, antere roșii, stigmat 2-4. Fruct, capsulă cu 2-4 valve. Sămînță mică, ușoară, cu un smoc de peri argintii.

Populus alba L., « Plop alb ». Specie cate înflorește primăvara, înainte de apariția frunzelor. Flori în amenți (scvamele crenate, lanat-păroase), cei masculi cu 8 stamine, cei femeii mai scurți. Frunze alterne, ovate sau alungit-eliptice, tomentoase pe partea inferioară, verzi-glabre pe cea superioară, 3-5 lobate; pe lujerii lungi (lung-pețiolate, pețiol turtit) sînt mai mici, întregi și cu marginea sinuoasă; cu ea dințată, pe cei scurți. Lujerii și mugurii tineri tomentoși. Arbore, cca 30 m înălțime, eu scoarță gri-albicioasă, netedă, la maturitate se crapă mărunt.

Populus canescens Smith (P. alba x P. tremula) « Plop cenușiu ». Arbore viguros cu frunze gri, întregi pe lujerii scurți, lobate pe cei lungi. Lujerii și mugurii gri, tomentoși. Merge bine pe soluri calcaroase.

Populus koreana Rehd., « Plop coreean ». Specie cu frunze alungit-eliptice-ovate, verzi, iar pe partea inferioară verzi-albicioase, pețiolate, cele tinere lipicioase și aromate ca și lujerii.

Populus nigra L., « Plop negru », dintre varietățile căruia, pentru parcuri și grădini, se folosesc: – P. nigra var. italica (Muenchh.) Duroi (syn. P. pyramidalis Roz.), « Plop piramidal », înflorește primăvara înaintea înfrunzirii. Flori cu solzi glabri, cele mascule cu peste 12 stamine, cele femele lipsesc sau sînt foarte rar întîlnite. Frunze triunghiular-ovate, vîrf ascuțit, baza trunchiată, glabre, cu lungimea mai mică decît lățimea. Arbore cca 25 m înălțime, piramidal, ramuri întinse, muguri mici, lipicioși. – P. nigra var. thevestina (Dode) Bean., înflorește primăvara. Flori cu antere purpurii, amenții femeii cu solzi glabri, laciniați. Frunze verzi, glabre, triunghiular-ovate, lung-ascuțite, la bază rotunjite, pețiol turtit. Plantă, 25-30 m înălțime, cu tulpină cu scoarță albicioasă, coroană piramidală, ramuri erecte în verticil, lujeri glabrii, gri- galbeni. Fructe, capsule.

Populus simonii Carr., « Plop chinezesc ». Specie cu frunze triunghiular-ovate, scurt-pețiolate, cu vîrf ascuțit, scurt, verzi, lucioase, pieloase. Arbore, cca 12 m înălțime, cu tulpină dreaptă, coroană îngustă, ovată spre piramidală, cu lujeri muchiați, subțiri, maro-închis.

Populus tremula L., « Plop tremurător, Plop de munte ». Specie care înflorește primăvara devreme, înaintea înfrunzirii. Flori cenușii, în amenți cilindrici, cu solzi lanat-păroși, cele mascule cu 8 stamine. Frunze aproape ovate, întregi, dințate, cu pețiol foarte subțire și lung, lateral comprimat, fapt pentru care frunza se mișcă constant în bătaia cît de mică a vîntului. Arbore pînă la 25 cm înălțime, cu scoarță netedă, albă-verzuie, lujeri maro-închis, glabrii, muguri glabrii, coroană rotundă.

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

a trage în plopi expr. (la fotbal) a expedia mingea mult peste poarta adversă.

când o face plopul pere (și răchita micșunele) expr. niciodată.