PLOP (lat. populus) s. m. Arbore din genul Populus, familia salicaceelor, cu frunze ovat-lanceolate, pețiol lung și flori crescute în amenți, care apar înaintea frunzelor, cu fructul o capsulă, având multe semințe, prevăzute cu un smoc de perișori albi, mătăsoși. În România cresc spontan: p. alb (P. alba), înalt de c. 30 m, cu coroană largă și scoarță albicioasă, răspândit în lunci, zona de câmpie și de deal; p. tremurător (P. tremula), înalt de c. 20 m, cu scoarță gălbuie, frecvent în zona dealurilor și în etajul montan și p. negru (P. nigra), înalt de c. 30 m, cu scoarță negricioasă, răspândit în lunci și depresiuni și cultivat de-a lungul șoselelor. Speciile cele mai frecvent cultivate sunt p. piramidal (P. nivra var. italica), precum și p. negru hibrid (P. euramericana), acesta din urmă mai ales în plantații forestiere. Lemnul de p. se folosește în industria chibriturilor, a furnirelor, a celulozei.