Definiția cu ID-ul 505121:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plop (plópi), s. m. – Arbore înalt cu ramuri subțiri (îndreptate în sus). – Mr. plop, plup. Lat. pōpŭlus, prin intermediul unei var. pop. *plōppus (Diez, I, 323; Pușcariu 1341; Candrea-Dens., 1412; REW 6655), cf. alb. pljep (Philippide, II, 651), it. chioppo (Battisti, II, 907), cat. clop, sp. chopo, port. choupo (Garcia de Diego, RFE, IV, 205), cf. v. fr. peuplepeuplier.Der. plopiște, s. f. (pădure de plopi); plopar, s. m. (insectă, Saperda carcharias); plopiș, s. n. (pădure de plopi).