3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

PLAGIÁT2, -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.

PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

PLAGIÁT2, -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.

PLAGIÁT, plagiate, s. n. Faptul de a plagia; furt literar. Este oare aici un plagiat, cum păreau a zice unii critici? GHEREA, ST. CR. II 145.

plagiát (-gi-at) s. n., pl. plagiáte

plagiát s. n. (sil. -gi-at), pl. plagiáte

PLAGIÁT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat].

PLAGIÁT s. n. plagiere. ◊ lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală. (< fr. plagiat)

PLAGIÁT ~e n. 1) v. A PLAGIA. 2) Lucrare (artistică, științifică) străină prezentată drept personală. /<fr. plagiat

plagiat n. fapta plagiatorului, furt literar.

*plagiát n., pl. e (fr. plagiat, d. lat. plágium, furt de sclavĭ orĭ de copiĭ, d. vgr. plágios, oblic, viclean). Furt literar, furt de ideĭ. Lucru plagiat: cartea asta e un plagiat.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși idei din scrierile altora păstrînd forma lor originală și prezentîndu-le drept creații personale; a publica, sub semnătură proprie, părți din opera altuia; a comite un furt literar.

plagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 plagiáză, 1 pl. plagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să plagiéze; ger. plagiínd (-gi-ind)

plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiéz, 3 sg. și pl. plagiáză, 1 pl. plagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)

PLAGIÁ vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe...)

arată toate definițiile

Intrare: plagiat (adj.)
plagiat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: pla-gi-at
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plagiat
  • plagiatul
  • plagiatu‑
  • plagia
  • plagiata
plural
  • plagiați
  • plagiații
  • plagiate
  • plagiatele
genitiv-dativ singular
  • plagiat
  • plagiatului
  • plagiate
  • plagiatei
plural
  • plagiați
  • plagiaților
  • plagiate
  • plagiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: plagia
  • silabație: -gi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plagia
  • plagiere
  • plagiat
  • plagiind
singular plural
  • plagia
  • plagiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plagiez
(să)
  • plagiez
  • plagiam
  • plagiai
  • plagiasem
a II-a (tu)
  • plagiezi
(să)
  • plagiezi
  • plagiai
  • plagiași
  • plagiaseși
a III-a (el, ea)
  • plagia
(să)
  • plagieze
  • plagia
  • plagie
  • plagiase
plural I (noi)
  • plagiem
(să)
  • plagiem
  • plagiam
  • plagiarăm
  • plagiaserăm
  • plagiasem
a II-a (voi)
  • plagiați
(să)
  • plagiați
  • plagiați
  • plagiarăți
  • plagiaserăți
  • plagiaseți
a III-a (ei, ele)
  • plagia
(să)
  • plagieze
  • plagiau
  • plagia
  • plagiaseră
Intrare: plagiat (s.n.)
plagiat2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pla-gi-at
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plagiat
  • plagiatul
  • plagiatu‑
plural
  • plagiate
  • plagiatele
genitiv-dativ singular
  • plagiat
  • plagiatului
plural
  • plagiate
  • plagiatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plagiat (adj.)

  • 1. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală.
    surse: DEX '09 DEX '98 antonime: original

etimologie:

  • vezi plagia
    surse: DEX '98 DEX '09

plagiat (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a plagia; furt literar.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: plagiatură plagiere un exemplu
    exemple
    • Este oare aici un plagiat, cum păreau a zice unii critici? GHEREA, ST. CR. II 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: