plagiat², ~ă a [At: ARGHEZI, B. 86 / P: ~gi-at / Pl: ~ați, ~e / E: plagia] 1 (D. opere literare, științifice sau artistice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. 2 (Rar) Reprodus întocmai, mecanic Si: imitat.

plagiat¹ sn [At: NEGULICI / P: ~gi-at / Pl: ~e / E: fr plagiat, ger Plagiat] 1 Copiere, însușire, în întregime sau în parte, a ideilor altora pentru a le prezenta drept creații personale Si: plagiere (1). 2 (Ccr) Operă literară, științifică sau artistică a altuia, însușită, integral sau parțial, de cineva și prezentată drept creație proprie Si: (rar) plagiatură.

PLAGIAT, plagiate, s. n. Faptul de a plagia; furt literar. Este oare aici un plagiat, cum păreau a zice unii critici? GHEREA, ST. CR. II 145.

PLAGIAT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat].

PLAGIAT s. n. plagiere. ◊ lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală. (< fr. plagiat)

PLAGIAT ~e n. 1) v. A PLAGIA. 2) Lucrare (artistică, științifică) străină prezentată drept personală. /<fr. plagiat

plagiat n. fapta plagiatorului, furt literar.

*plagiát n., pl. e (fr. plagiat, d. lat. plágium, furt de sclavĭ orĭ de copiĭ, d. vgr. plágios, oblic, viclean). Furt literar, furt de ideĭ. Lucru plagiat: cartea asta e un plagiat.

plagia vt [At: I. GOLESCU, C. / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: fr plagier] 1 A copia sau a-și însuși întocmai, în întregime sau în parte, ideile, operele literare, artistice sau științifice ale altcuiva, prezentându-le drept creații personale. 2 (Rar) A reproduce întocmai, mecanic Si: a imita.

PLAGIA, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși idei din scrierile altora păstrînd forma lor originală și prezentîndu-le drept creații personale; a publica, sub semnătură proprie, părți din opera altuia; a comite un furt literar.

PLAGIA vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].

PLAGIA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)

A PLAGIA ~ez tranz. (mai ales texte literare sau științifice străine) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație personală; a copia. /<fr. plagier

plagià v. a comite un plagiat.

*plagiéz v. tr. (lat. *plagiáre, de unde vine și plagiator; fr. plagier). Fur ideile altuĭa, copiez opera cuĭva și declar că e a mea: această carte e plagiată după cutare.

plagiat (desp. -gi-at) s. n., pl. plagiate

plagiat (-gi-at) s. n., pl. plagiate

plagiat s. n. (sil. -gi-at), pl. plagiate

plagia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. plagiez (desp. -gi-ez), 3 plagiază, 1 pl. plagiem; conj. prez. 1 sg. să plagiez, 3 să plagieze; ger. plagiind (desp. -gi-ind)

plagia (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 plagiază, 1 pl. plagiem (-gi-em); conj. prez. 3 să plagieze; ger. plagiind (-gi-ind)

plagia vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiez, 3 sg. și pl. plagiază, 1 pl. plagiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plagieze; ger. plagiind (sil. -gi-ind)

plagia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. plagiază, 1 pl. plagiem, ger. plagiind)

plagiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp.

PLAGIAT s. v. plagiere.

PLAGIAT s. plagiere, (rar) plagiatură. (~ unei opere muzicale.)

Plagiat ≠ original

PLAGIA vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe...)

PLAGIA vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe...)

PLAGIÁT (< plagia) s. n. Însușirea fără drept a calității de autor al unei opere științifice, literare, muzicale, de artă plastică ori a oricărei opere de creație intelectuală. Noțiunea de p. include nu numai însușirea textului, dar și a ideilor altui autor, fără a-l cita, și prezentarea lor drept creații personale. P. reprezintă o infracțiune.