plagiat¹ sn [At: NEGULICI / P: ~gi-at / Pl: ~e / E: fr plagiat, ger Plagiat] 1 Copiere, însușire, în întregime sau în parte, a ideilor altora pentru a le prezenta drept creații personale Si: plagiere (1). 2 (Ccr) Operă literară, științifică sau artistică a altuia, însușită, integral sau parțial, de cineva și prezentată drept creație proprie Si: (rar) plagiatură.

PLAGIAT, plagiate, s. n. Faptul de a plagia; furt literar. Este oare aici un plagiat, cum păreau a zice unii critici? GHEREA, ST. CR. II 145.

PLAGIAT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat].

PLAGIAT s. n. plagiere. ◊ lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală. (< fr. plagiat)

PLAGIAT ~e n. 1) v. A PLAGIA. 2) Lucrare (artistică, științifică) străină prezentată drept personală. /<fr. plagiat

plagiat n. fapta plagiatorului, furt literar.

*plagiát n., pl. e (fr. plagiat, d. lat. plágium, furt de sclavĭ orĭ de copiĭ, d. vgr. plágios, oblic, viclean). Furt literar, furt de ideĭ. Lucru plagiat: cartea asta e un plagiat.

plagiat (desp. -gi-at) s. n., pl. plagiate

plagiat (-gi-at) s. n., pl. plagiate

plagiat s. n. (sil. -gi-at), pl. plagiate

PLAGIAT s. v. plagiere.

PLAGIAT s. plagiere, (rar) plagiatură. (~ unei opere muzicale.)

PLAGIÁT (< plagia) s. n. Însușirea fără drept a calității de autor al unei opere științifice, literare, muzicale, de artă plastică ori a oricărei opere de creație intelectuală. Noțiunea de p. include nu numai însușirea textului, dar și a ideilor altui autor, fără a-l cita, și prezentarea lor drept creații personale. P. reprezintă o infracțiune.