12 definiții pentru plagiat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

PLAGIÁT, plagiate, s. n. Faptul de a plagia; furt literar. Este oare aici un plagiat, cum păreau a zice unii critici? GHEREA, ST. CR. II 145.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plagiát (-gi-at) s. n., pl. plagiáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLAGIÁT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat].

PLAGIÁT s. n. plagiere. ◊ lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală. (< fr. plagiat)

PLAGIÁT ~e n. 1) v. A PLAGIA. 2) Lucrare (artistică, științifică) străină prezentată drept personală. /<fr. plagiat

plagiat n. fapta plagiatorului, furt literar.

*plagiát n., pl. e (fr. plagiat, d. lat. plágium, furt de sclavĭ orĭ de copiĭ, d. vgr. plágios, oblic, viclean). Furt literar, furt de ideĭ. Lucru plagiat: cartea asta e un plagiat.

plagiát s. n. (sil. -gi-at), pl. plagiáte

PLAGIAT s. plagiere, (rar) plagiatură. (~ unei opere muzicale.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLAGIÁT (< plagia) s. n. Însușirea fără drept a calității de autor al unei opere științifice, literare, muzicale, de artă plastică ori a oricărei opere de creație intelectuală. Noțiunea de p. include nu numai însușirea textului, dar și a ideilor altui autor, fără a-l cita, și prezentarea lor drept creații personale. P. reprezintă o infracțiune.

Intrare: plagiat (s.n.)
plagiat2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pla-gi-at
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plagiat
  • plagiatul
  • plagiatu‑
plural
  • plagiate
  • plagiatele
genitiv-dativ singular
  • plagiat
  • plagiatului
plural
  • plagiate
  • plagiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plagiat (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a plagia; furt literar.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: plagiatură plagiere un exemplu
    exemple
    • Este oare aici un plagiat, cum păreau a zice unii critici? GHEREA, ST. CR. II 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: