8 intrări

Articole pe această temă:

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPÉR, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea).Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Art. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ.

PIPÉR, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea).Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ.

PIPÉR ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpină târâtoare, având frunze ovale, flori mici, galbene, și fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi răutăcios. A i se sui ~ul la nas a se supăra. 2) reg. Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben sau roșu, având gust dulce sau iute înțepător; ardei. ◊ ~-roșu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. pipéri, sl. piperu

piper m. arbust din India ce produce piperul (Piper nigrum): ║ n. 1. boabele aromatice și caustice ale piperului, întrebuințate ca condiment: piper roșu, ardeiu; piperu-lupului, plantă ale cării rădăcini se fierb și se beau în contra tusei și pentru durere de stomac (Asarum europaeum); 2. horă svăpăiată cu strigăte sălbatice și gesturi desfrânate: un piper ca la ușa cortului. [Lat. PIPER].

pipér m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. pipéri, d. vgr. pepérion, dim. d. péperi, cuv. indian saŭ persic; lat. pĭper, it. pépe, pv. pebre, fr. poivre. V. pebrină). O plantă erbacee piperacee tîrîtoare saŭ agățătoare care produce niște bobițe verzĭ la început, apoĭ roșiĭ, și la urmă negre și care e originară din sud-estu Asiiĭ (piper nigrum). Bobițele eĭ uscate, care-s aromatice și caustice și se întrebuințează ca condiment întregĭ orĭ pisate. S. m. Est. Ardeĭ. Piper negru, piper propriŭ zis. Piper roș, ardeĭ. – În est pop. chipér.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pipér (condiment, ardei) s. m., (ardei) pl. pipéri

pipér (condiment, ardei) s. m., (ardei) pl. pipéri

!pipérul (dans) s. n. art., neart. pipér

!pipérul-lúpului (plantă) s. m. art.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIPÉR s. v. ardei, duh, haz, spirit, umor.

piper s. v. ARDEI. DUH. HAZ. SPIRIT. UMOR.

PIPER-DE-BÁLTĂ s. v. dintele-dracului.

PIPER-DE-VÁLE s. v. dintele-dracului.

PIPERUL-BĂLȚII s. v. dintele-dracului.

PIPERUL-LÚPULUI s. v. tulichină.

PIPERUL-LÚPULUI s. v. popilnic.

RĂDĂCINĂ-DE-PIPER-ÁLB s. v. ghimber.

arată toate definițiile

Intrare: Piper
Piper nume propriu
nume propriu (I3)
  • Piper
Intrare: Piper (gen de plante)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piper
  • piperul
  • piperu‑
plural
  • piperi
  • piperii
genitiv-dativ singular
  • piper
  • piperului
plural
  • piperi
  • piperilor
vocativ singular
plural
Piper (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Piper
Intrare: Piper magnificum
Piper magnificum  nomenclatura binară
compus
  • Piper magnificum
Intrare: Piper nigrum
Piper nigrum  nomenclatura binară
compus
  • Piper nigrum
Intrare: Piper ornatum
Piper ornatum  nomenclatura binară
compus
  • Piper ornatum
Intrare: piper-de-vale
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piper-de-vale
  • piperul-de-vale
plural
genitiv-dativ singular
  • piper-de-vale
  • piperului-de-vale
plural
vocativ singular
plural
Intrare: piperul-lupului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piperul-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • piperului-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rădăcină-de-piper-alb
rădăcină-de-piper-alb substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădăcină-de-piper-alb
  • rădăcina-de-piper-alb
plural
  • rădăcini-de-piper-alb
  • rădăcinile-de-piper-alb
genitiv-dativ singular
  • rădăcini-de-piper-alb
  • rădăcinii-de-piper-alb
plural
  • rădăcini-de-piper-alb
  • rădăcinilor-de-piper-alb
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piper-de-vale

etimologie: