2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PIPÉR, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea).Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Art. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ.

PIPÉR, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea).Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ.

pipér (condiment, ardei) s. m., (ardei) pl. pipéri

pipér (condiment, ardei) s. m., (ardei) pl. pipéri

PIPÉR s. v. ardei, duh, haz, spirit, umor.

pipér (pipéri), s. m. – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; cf. Vasmer, Gr., 116), cf. sl. piprŭ, bg. piper, ngr. πιπέρι. – Der. piparcă (mr. pipercă), din mag. piperka (după Tiktin, Candrea și Gáldi, Dict., 151, din mag. páprika); pipăruș (var. piperuș), s. m. (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradițional); pipera (var. pipăra), vb. (a pune piper); piperat, adj. (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniță, s. f. (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bg. pipernica (Conev 64) sau din piper cu suf. -niță. Din rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu piper).

PIPÉR ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpină târâtoare, având frunze ovale, flori mici, galbene, și fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi răutăcios. A i se sui ~ul la nas a se supăra. 2) reg. Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben sau roșu, având gust dulce sau iute înțepător; ardei. ◊ ~-roșu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. pipéri, sl. piperu

piper m. arbust din India ce produce piperul (Piper nigrum): ║ n. 1. boabele aromatice și caustice ale piperului, întrebuințate ca condiment: piper roșu, ardeiu; piperu-lupului, plantă ale cării rădăcini se fierb și se beau în contra tusei și pentru durere de stomac (Asarum europaeum); 2. horă svăpăiată cu strigăte sălbatice și gesturi desfrânate: un piper ca la ușa cortului. [Lat. PIPER].

pipér m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. pipéri, d. vgr. pepérion, dim. d. péperi, cuv. indian saŭ persic; lat. pĭper, it. pépe, pv. pebre, fr. poivre. V. pebrină). O plantă erbacee piperacee tîrîtoare saŭ agățătoare care produce niște bobițe verzĭ la început, apoĭ roșiĭ, și la urmă negre și care e originară din sud-estu Asiiĭ (piper nigrum). Bobițele eĭ uscate, care-s aromatice și caustice și se întrebuințează ca condiment întregĭ orĭ pisate. S. m. Est. Ardeĭ. Piper negru, piper propriŭ zis. Piper roș, ardeĭ. – În est pop. chipér.

!pipérul (dans) s. n. art., neart. pipér

PIPER-DE-ÁPĂ s. v. dintele-dracului.

PIPER-DE-BÁLTĂ s. v. dintele-dracului.

PIPERUL-ÁPELOR s. v. silnic.

PIPERUL-BĂLȚII s. v. dintele-dracului.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pipér s. v. ARDEI. DUH. HAZ. SPIRIT. UMOR.

PIPER, piperi, s.m. 1. Plantă tropicală (Piper nigrum) ale cărei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializează ca piper măcinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe întregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate înainte de maturare, conservate în saramură sau oțet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (roșu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust și aromă de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obținută din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper roșu = boia de ardei.

PIPÉR (‹ ngr.) s. m. 1. Plantă tropicală perenă din familia piperaceelor, originară din Orientul Mijlociu și Extremul Orient, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare (liană) și fructe mici, verzi la început care devin negre la maturitate și se folosesc drept condiment (Piper nigrum). ♦ Fig. Element înviorător; farmec, haz. 2. (Reg.) Ardei (planta sau fructul). 3. (BOT.) Piperul-lupului = tulichină. Piperul-bălții = plantă erbacee anuală din familia poligonacee, cu tulpina roșiatică, înaltă de 25-60 cm, frunze lanceolate cu o pată neagră pe fața superioară și flori verzi sau roșiatice grupate în spice false (Polygonum hydropiper). Răspândită în Europa și Asia, crește în locuri umede, mlăștinoase. Părțile aeriene cu frunze și flori au proprietăți hemostatice și diuretice. Se mai numește piperul-broaștei, troscot roșu, troscot piperat.

PIPER subst. 1. – boier (Rel; 13 – 15 B 141; Ț-Rom 274); -escul, St. (17 B II 216). 2. Piperea, D., olt. (AO XV 104). 3. + -co: Piperc/o (16 B III 49); -ul, R. (16 B II 234); -a, Toșa, brașovean (AO XVI). 4. Piparco, P. (17 A II 302). 5. Pipera, M., act. și s. 6. Piperiu și Chiperiu act. 7. Pipăratul pitar (Glos; 17 B IV 267) < vb. a pipăra. 8. Cu sinc. Piprea, 1488 (Ț-Rom 373; 13-15 B 192) Pipra f. (16 B IV 5).

PIPER L., PIPER, fam. Piperaceae. Gen originar din Asia, cca 700 specii, plante lemnoase, pendente sau urcătoare. Frunze lucioase, alterne, lat-ovate, acute, pețiolate, verzi-închis sau panașate. Flori în. amenți lungi. Fructe, mai întîi verzi, apoi roșii și, la coacere, negre.

Intrare: piper
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular piper piperul
plural piperi piperii
genitiv-dativ singular piper piperului
plural piperi piperilor
vocativ singular
plural
Intrare: Piper
Piper
nume propriu (I3)