PIPER, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ◊ Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Art. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ.

pipar sm vz piper

piper sm [At: URECHE, L. 116 / V: (înv) biberi, ~par, (înv) ~e, (reg) piup~ / Pl: (rar) ~i / E: ngr πιπέρι, slv пипєрь] 1 (Șîc ~-negru) Plantă tropicală, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe, verzi la început, devin roșii și apoi negre și datorită gustului lor iute și aromat, sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum). 2 (Prc; lsg; csc) Fruct al piperului (1). 3 (Fig; d. glume, anecdote; îla) Cu ~ Piperat (8). 4-5 (Îe; îla) (A avea) ~ pe limbă sau (a fi) cu ~ pe limbă (A fi) ironic. 6 (Îe) A-i sta (cuiva) ca ~u-n nas A enerva pe cineva. 7 (Îe) A face (pe cineva) cu sare și cu ~ A certa aspru pe cineva. 8 (Îe) A-i da (cuiva) cu ~ (pe) la nas A-i face cuiva o neplăcere. 9 (Îae) A întărâta pe cineva. 10 (Îae) A i se sui (sau a-i veni cuiva) ~ul la nas sau a-și lua ~ în nări A se enerva foarte rău Si: a se înfuria. 11 (Pop; îe) ~ între voi, să râdem și noi! Formulă adresată unor persoane care se ceartă, pentru a înteți cearta între ele și a face apoi haz pe socoteala lor. 12 (Rar; îe) A presăra ~ între două persoane A ațâța o ceartă. 13 (Fig; îe) A fi sarea și -ul... A fi elementul dinamic al unui grup. 14 (Fig; îae) A fi elementul spiritual, savuros al unei situații sau creații. 15 (Bot; pop; șîc ~-turcesc, ~-roșu) Ardei (Capsicum annuum). 16 (Prc) Ardei iute. 17 (Îs) ~ roșu Boia de ardei. 18 (Bot; reg; îc) ~-alb Coriandru (Coriandrum sativum). 19 (Reg; îs) Pere de ale chiperului Varietate de pere² de calitate inferioară, de culoare negricioasă. 20 (Bot; reg; îc) ~ul-apelor Silnic (Glechoma hederacea). 21 (Bot; reg; îc) ~ul-bălții sau ~ul-broaștei, ~-de-baltă, ~-de-bălți, ~-de-apă, ~-de-vale Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 22 (Bot; reg; îc) ~ul-lupului Pochivnic (Asarum europaeum). 23 (Bot; reg; îac) Tulichină (Daphne mezereum). 24 (Bot; reg; îac) Cucurbețea (Aristolochia clematitis). 25 (art) Dans popular care se joacă mai ales la nunți. 26 (art) Melodie după care se execută piperul (25). 27 (Reg; art) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 28 (D. îmbrăcăminte; îla) Sare și ~ Gri închis cu punctulețe negre și albe dese și alternând între ele Cf pepit. corectat(ă)

pipere sm vz piper

piuper sm vz piper

PIPER, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ◊ Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ.

piper m. arbust din India ce produce piperul (Piper nigrum): ║ n. 1. boabele aromatice și caustice ale piperului, întrebuințate ca condiment: piper roșu, ardeiu; piperu-lupului, plantă ale cării rădăcini se fierb și se beau în contra tusei și pentru durere de stomac (Asarum europaeum); 2. horă svăpăiată cu strigăte sălbatice și gesturi desfrânate: un piper ca la ușa cortului. [Lat. PIPER].

piperul (dans) s. n. art., neart. piper

!piperul (dans) s. n. art., neart. piper

piperul (dans) s. m. art.