15 definiții pentru boia

boiá sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iele / E: tc boijo] 1 (Reg) Vopsea. 2 Fard. Condiment obținut prin pisarea ardeiului roșu uscat Si: paprică. 4 Sos cu oțet, legume și unt sau ulei, ce se pune la mâncăruri.

BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

BOIÁ, boiele, s. f. 1. (Mold.) Vopsea. Boia pentru sculuri de lînă.Ți-ar mai trebui încă o carte, ca s-o mîzgîlești și pe asta cu boielile tale... îl mustră cu blîndețe bădia Zaharia. C. PETRESCU, R. DR. 14. Negustor de băcan, iruri, ghileală... boia de păr, chiclazuri. CREANGĂ, P. 112. ♦ (Peiorativ) Suliman, dres, fard. Fetele... cu flori în coc, văpsite pe față cu pudră și-înroșite cu boia. DUNĂREANU, CH. 155. 2. (Uneori determinat prin «de ardei») Ardei roșu, uscat și pisat mărunt, întrebuințat ca condiment. Vi s-au adus, pe talere de lemn, mititei, cu o solniță în care este sare și boia roșie. PAS, Z. I 20.

BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Ardei roșu uscat și pisat mărunt, întrebuințat drept condiment. – Tc. boya.

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélii; pl. boiéli

BOIÁ s. (reg.) piparcă, (Mold.) papricaș, (Transilv.) paprică. (~ de ardei.)

BOIÁ s. v. culoare, fard, vopsea.

boiá (boiéle), s. f.1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înșela); boială, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele.

BOIÁ ~iéle f. pop. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau de protecție; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplică în special pe față pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub formă de praf roșu, obținut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya

boià f. 1. vopsea de orice coloare pentru lână și postavuri; 2. dres roșu (pentru obraz și păr): baba își pune boia în păr AL. 3. ardeiu roșu pisat mărunt; 4. sos la bucate făcut cu oțet și legume. [Turc. BOYA].

boĭá f., pl. ĭele (turc. boĭa, ngr. bogĭá, bg. alb. boìa). Mold. Munt. est. Văpsea, substanță cu care se colorează (stofele, obĭectele, păru ș.a.). Munt. Praf de ardeĭ roș de pus în bucate. – Și buĭa (Munt. est). V. cĭușcă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BOIÁ s. (reg.) pipárcă, (Mold.) papricáș, (Transilv.) páprică. (~ de ardei.)

boiá s. v. CULOARE. FARD. VOPSEA.

Intrare: boia
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boia boiaua
plural boiele boielele
genitiv-dativ singular boiele boielei
plural boiele boielelor
vocativ singular
plural