pilduire sf [At: (a. 1826) URICARIUL, I, 381/7 / Pl: ~ri / E: pildui] 1 Vorbire pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii. 2 Povestire a unor pilde (1). 3 (Pex) Pildă (1). 4 (Pex) Fabulă. 5 Simbolizare. 6 Imitare a unui model oferit de cineva sau de ceva. 7 (Înv) Model. 8 Învățare a cuiva prin oferirea unor exemple. 9 (Înv) Exemplificare. 10 Pedepsire cu asprime, pentru a servi ca exemplu și altora. 11 (Înv) Pedeapsă.

PILDUIRE, pilduiri, s. f. Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei. 1. Povestire cu tîlc. V. pildă (2). Mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. 2. (Rar) Pedeapsă aspră. Denunțăm... faptul mișelesc al celor trei felceri... și cerem pilduire severă. CARAGIALE, M. 91.

pilduíre f. Pildă, exemplu, aluziune, parabolă.

PILDUI, pilduiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau de la ceva; a trage o învățătură. ♦ Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple. 2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora). 3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. – Pildă + suf. -ui.

pildui [At: CANTEMIR, IST. 300 / Pzi: ~esc / E: pildă + -ui] 1 vi (Îdt) A spune ceva pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii Si: (înv) a pildi (1). 2 vi (Pex) A spune pilde (1) Si: (înv) a pildi (2). 3 vt A simboliza ceva Si: a semnifica. 4 vr (Înv) A lua model de la cineva Si: a imita. 5 vr A trage o învățătură din ceva sau de la cineva. 6 vt (Rar; c. i. oameni) A învăța sau a îndruma prin exemple. 7 vt (Înv) A pedepsi aspru, pentru a servi ca exemplu și altora. 8 vt (Rar) A ilustra. 9 vrr (Reg) A se bănui reciproc de ceva Si: a se suspecta.

PILDUI, pilduiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau ceva; a trage o învățătură. ♦ Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple. 2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora). 3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. – Pildă + suf. -ui.

PILDUI, pilduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. A învăța pe cineva prin exemple bune. L-au pilduit. prin atîtea și atîtea vii dovezi a facerilor sale de bine. DRĂGHICI, R. 115. ♦ Refl. A lua pildă de la cineva, a trage învățătură din ceva. Din aceasta dar vă puteți pildui feții miei, cîtă vătămare aduce lenevirea la om. DRĂGHICI, R. 157. 2. A aplica cuiva o pedeapsă severă (spre a servi drept pildă și altora). S-a repezit cu pumnii-ncleștați, s-o pilduiască; dar musafirii s-au pus la mijloc și l-au oprit. CARAGIALE, O. III 36.

A PILDUI ~iesc tranz. 1) A supune unei pedepse (spre a fi de învățătură pentru alții). 2) rar A ilustra prin pilde; a exemplifica. /pildă + suf. ~ui

A SE PILDUI mă ~iesc intranz. înv. A lua pildă de la cineva; a trage învățătură. /pildă + suf. ~ui

pilduì v. 1. a da de pildă, a lua pildă; 2. a învăța minte: i-aș pildui eu strașnic CAR.

pilduĭésc v. tr. (d. pildă). Rar. Exemplific. Pedepsesc ca să rămîĭe ca pildă. V. intr. Vorbesc în pilde, în parabole. Servesc ca pildă. V. refl. A se pildui de la cineva, a lua pildă de la cineva, a-l imita.

pilduire (înv.) s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri

pilduire (înv.) s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri

pilduire s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri

pildui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilduiesc, 3 sg. pilduiește, imperf. 1 pilduiam; conj. prez. 1 sg. să pilduiesc, 3 să pilduiască

pildui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilduiesc, imperf. 3 sg. pilduia; conj. prez. 3 să pilduiască

pildui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilduiesc, imperf. 3 sg. pilduia; conj. prez. 3 sg. și pl. pilduiască

pilduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

PILDUIRE s. v. condamnare, exemplificare, exemplu, ilustrare, model, osândă, pedeapsă, pildă, sancțiune.

pilduire s. v. CONDAMNARE. EXEMPLIFICARE. EXEMPLU. ILUSTRARE. MODEL. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PILDĂ. SANCȚIUNE.

PILDUI vb. v. exemplifica, ilustra, imita.

pildui vb. v. EXEMPLIFICA. ILUSTRA. IMITA.