9 definiții pentru pilduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILDUIRE, pilduiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. ♦ Pedeapsă (aspră). – V. pildui.

PILDUIRE, pilduiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. ♦ Pedeapsă (aspră). – V. pildui.

pilduire sf [At: (a. 1826) URICARIUL, I, 381/7 / Pl: ~ri / E: pildui] 1 Vorbire pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii. 2 Povestire a unor pilde (1). 3 (Pex) Pildă (1). 4 (Pex) Fabulă. 5 Simbolizare. 6 Imitare a unui model oferit de cineva sau de ceva. 7 (Înv) Model. 8 Învățare a cuiva prin oferirea unor exemple. 9 (Înv) Exemplificare. 10 Pedepsire cu asprime, pentru a servi ca exemplu și altora. 11 (Înv) Pedeapsă.

PILDUIRE, pilduiri, s. f. Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei. 1. Povestire cu tîlc. V. pildă (2). Mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. 2. (Rar) Pedeapsă aspră. Denunțăm... faptul mișelesc al celor trei felceri... și cerem pilduire severă. CARAGIALE, M. 91.

pilduíre f. Pildă, exemplu, aluziune, parabolă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pilduire (înv.) s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri

pilduire (înv.) s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri

pilduire s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PILDUIRE s. v. condamnare, exemplificare, exemplu, ilustrare, model, osândă, pedeapsă, pildă, sancțiune.

pilduire s. v. CONDAMNARE. EXEMPLIFICARE. EXEMPLU. ILUSTRARE. MODEL. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PILDĂ. SANCȚIUNE.

Intrare: pilduire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilduire
  • pilduirea
plural
  • pilduiri
  • pilduirile
genitiv-dativ singular
  • pilduiri
  • pilduirii
plural
  • pilduiri
  • pilduirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pilduire, pilduirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. DLRLC
    • 1.1. Pedeapsă (aspră). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pedeapsă
      • format_quote Denunțăm... faptul mișelesc al celor trei felceri... și cerem pilduire severă. CARAGIALE, M. 91. DLRLC
etimologie:
  • vezi pildui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.