PILDUIRE, pilduiri, s. f. Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei. 1. Povestire cu tîlc. V. pildă (2). Mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. 2. (Rar) Pedeapsă aspră. Denunțăm... faptul mișelesc al celor trei felceri... și cerem pilduire severă. CARAGIALE, M. 91.