3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piezi vt [At: SCL 1969, 333 / Pzi: ~zesc / E: piază] (Reg) A prevesti ceva rău.

pia sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29/25 / V: (îrg) piez sm, (reg) chi / Pl: pieze / E: nct] 1 (Îrg; îf piez) Pantă1. 2 (Îlav) În ~ (sau, rar, în piezi) Oblic. 3 (Îal) Cruciș. 4 (Îe) A merge (sau a se duce) în ~ A colinda de Crăciun. 5 (Îe) A se uita în ~ A fi șașiu. 6 (Îe) A vorbi (a grăi) în (sau peste) ~ A vorbi cu două înțelesuri. 7 (Îal) A lua în bătaie de joc, în derâdere. 8 (Mun) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc linia șerpuită a cusăturii de pe o cămașă țărănească, de pe o ie etc. Vz râu. 9-10 (În superstiții; îs) ~ rea (sau ~bună) Semn care prevestește (răul sau) binele Si: augur, prevestire. 11-12 (Ccr) Ființă, obiect care se crede că aduce cuiva (nenorocire sau) noroc. 13 (Mol; lpl) Dispoziție. 14 (Reg) Fel.

piez2 sm [At: DN3 / P: pi-ez / Pl: ~i / E: fr pièze] Unitate de măsură pentru presiune corespunzătoare unei forțe de un sten pe metru pătrat.

PIÁZĂ, pieze, s. f. 1. (În mitologia românească) Dualitate fastă și nefastă. ♦ Piază rea = duh rău al nenorocului întrupat într-o ființă sau într-un obiect. Piază bună = geniu bun al omului, încorporat în șarpele casei, în câinele pripășit etc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec.

PIÉZ2 s. m. v. piază.

PIÉZ1, piezi, s. m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.

PIÉZ1, piezi, s. m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.

PIÁZĂ, pieze, s. f. 1. (În superstiții; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec.

PIÁZĂ s. f. (În superstiții, determinat prin «rea») Persoană sau lucru care aduce nenorocire; semn prevestitor de rele. V. cobe. În urma multelor ponoase și clevetiri ce a atras asupră-mi acea stăruitoare îngrijire dată, în decurs de mulți ani, vestitei «Cloște cu puii de aur», aș crede că ea s-a legat de mine ca piază-rea. ODOBESCU, S. III 626. Cîrciumăreasa pui tăia, Turtă rasă că făcea Și la masă că-l punea, Pe părinte piază-rea. PĂSCULESCU, L. P. 246. – Pronunțat: pia-.

PIEZ2 s. m. Unitate de măsură a presiunii.

PIEZ1 s. m. (Popular, în loc. adv.) în piez = de-a curmezișul, aplecat, povîrnit, pieziș. Pîn-oi trece Oltu-n piez. La TDRG. Drept în fața muchei cu intăriturile se destinde, în piez oblu și prelungit, un tărim. ODOBESCU, S. III 581. Peste... [oaie] în piez sărea... Și drumul în cîrd îi da. ȘEZ. IX 125.

PIÉZ s.m. Unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forțe de un sten pe metru pătrat. [Pron. pi-ez. / < fr. pièze, cf. gr. piezein – a presa].

PIÉZ s. m. unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forțe de un sten pe m2. (< fr. pièze)

PIÁZĂ piéze f. (în superstiții, de obicei folosit cu determinativele rea sau bună) 1) Semn care prevestește ceva. 2) Lucru sau ființă despre care se crede că aduce nenorocire sau noroc. /Orig. nec.

PIÉZ ~i m. fiz. Unitate de măsură a presiunii (egală cu presiunea produsă de forța de un sten distribuită uniform pe o suprafață de un metru pătrat). /<fr. pieze

piază f. prevestire (bună sau rea). [Mold. pl. cheji: origină necunoscută (cf. piez)].

piez a. și adv. oblic. [Origină necunoscută].

pĭáză f., pl. pĭeze (d. pĭez). Vest. Pĭază rea, pĭază bună, lucru saŭ persoană care, după credința poporuluĭ, aduce nenorocire saŭ noroc. – În est chează, pl. cheze. În Nț. chijă, soĭ: chijă rea (rev. I. Gg. 2, 277).

pĭez m. (lat. pes, pĕdis, picĭoru de la gleznă’n jos; it. pie[de], pv. pe, fr. pied, sp. pie, pg. pé. Înț. de „semn răŭ” a venit din credința populară că, după cum porneștĭ cu cutare picĭor, așa-țĭ va merge. Întîĭ s’a zis *pĭed, de unde pl. pĭezĭ, și de aci un noŭ sing. piez, precum și un fem pĭază, după vĭață-vĭețĭ. V. pĭeziș). Vest. Întorsătura (cotitura) unuĭ ornament pe pînză (rev. I. Crg. 8, 344). Piez răŭ saŭ pĭezĭ răĭ, lucru de răŭ auguriŭ, semn răŭ: nu vreaŭ să se’ntîlnească nunta cu mortu, că era pĭez răŭ (Gorj. CL. 1912, 1054); care lucru (pĭerderea steaguluĭ) în loc de pĭezĭ răĭ (semn răŭ) se socotește (Cost. I, 279, și’n glosaru cron. luĭ Cant. în „Anuar de Geogr.”, Bucureștĭ, 1911, 161). În pĭez, pĭeziș. – Mold. a fi răŭ saŭ bun de chejĭ (sau cheșĭ) a avea chejĭ răĭ saŭ bunĭ, a fi norocos orĭ nu, a reuși orĭ nu; a fi în chejĭ răĭ saŭ bunĭ, a fi răŭ saŭ bine dispus. V. pĭază.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!piezi (în ~) (înv., reg.) loc. adv.

arată toate definițiile

Intrare: piezi
piezi
invariabil (I1)
  • piezi
Intrare: piază
  • silabație: pia-ză
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pia
  • piaza
plural
  • pieze
  • piezele
genitiv-dativ singular
  • pieze
  • piezei
plural
  • pieze
  • piezelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piez
  • piezul
  • piezu‑
plural
  • piezi
  • piezii
genitiv-dativ singular
  • piez
  • piezului
plural
  • piezi
  • piezilor
vocativ singular
plural
Intrare: piez
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piez
  • piezul
  • piezu‑
plural
  • piezi
  • piezii
genitiv-dativ singular
  • piez
  • piezului
plural
  • piezi
  • piezilor
vocativ singular
plural
pz simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • pz
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piază piez

  • 1. (În mitologia românească) Dualitate fastă și nefastă.
    exemple
    • În urma multelor ponoase și clevetiri ce a atras asupră-mi acea stăruitoare îngrijire dată, în decurs de mulți ani, vestitei «Cloște cu puii de aur», aș crede că ea s-a legat de mine ca piază-rea. ODOBESCU, S. III 626.
      surse: DLRLC
    • Cîrciumăreasa pui tăia, Turtă rasă că făcea Și la masă că-l punea, Pe părinte piază-rea. PĂSCULESCU, L. P. 246.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc.
      surse: DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Piază rea = duh rău al nenorocului întrupat într-o ființă sau într-un obiect.
      surse: DEX '09 sinonime: cobe mărăsân
    • 1.2. Piază bună = geniu bun al omului, încorporat în șarpele casei, în câinele pripășit etc.
      surse: DEX '09
    • 1.3. regional (la) plural Toane.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chef dispoziție
    • 2.1. locuțiune adverbială În piez(i) = de-a curmezișul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aplecat oblic pieziș povârnit 3 exemple
      exemple
      • Pîn-oi trece Oltu-n piez. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • Drept în fața muchei cu intăriturile se destinde, în piez oblu și prelungit, un tărîm. ODOBESCU, S. III 581.
        surse: DLRLC
      • Peste... [oaie] în piez sărea... Și drumul în cîrd îi da. ȘEZ. IX 125.
        surse: DLRLC

etimologie:

piez pz

  • 1. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei (corespunzătoare unei forțe de un sten pe m2).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol pz
    surse: DOOM 2

etimologie: