3 intrări
32 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
piezi vt [At: SCL 1969, 333 / Pzi: ~zesc / E: piază] (Reg) A prevesti ceva rău.
piază sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29/25 / V: (îrg) piez sm, (reg) chijă / Pl: pieze / E: nct] 1 (Îrg; îf piez) Pantă1. 2 (Îlav) În ~ (sau, rar, în piezi) Oblic. 3 (Îal) Cruciș. 4 (Îe) A merge (sau a se duce) în ~ A colinda de Crăciun. 5 (Îe) A se uita în ~ A fi șașiu. 6 (Îe) A vorbi (a grăi) în (sau peste) ~ A vorbi cu două înțelesuri. 7 (Îal) A lua în bătaie de joc, în derâdere. 8 (Mun) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc linia șerpuită a cusăturii de pe o cămașă țărănească, de pe o ie etc. Vz râu. 9-10 (În superstiții; îs) ~ rea (sau ~bună) Semn care prevestește (răul sau) binele Si: augur, prevestire. 11-12 (Ccr) Ființă, obiect care se crede că aduce cuiva (nenorocire sau) noroc. 13 (Mol; lpl) Dispoziție. 14 (Reg) Fel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piez2 sm [At: DN3 / P: pi-ez / Pl: ~i / E: fr pièze] Unitate de măsură pentru presiune corespunzătoare unei forțe de un sten pe metru pătrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piez1 sm vz piază
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIÁZĂ, pieze, s. f. 1. (În mitologia românească) Dualitate fastă și nefastă. ♦ Piază rea = duh rău al nenorocului întrupat într-o ființă sau într-un obiect. Piază bună = geniu bun al omului, încorporat în șarpele casei, în câinele pripășit etc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIÉZ2 s. m. v. piază.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIÉZ2 s. m. v. piază.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PIÉZ1, piezi, s. m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIÉZ1, piezi, s. m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PIÁZĂ, pieze, s. f. 1. (În superstiții; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PIÁZĂ s. f. (În superstiții, determinat prin «rea») Persoană sau lucru care aduce nenorocire; semn prevestitor de rele. V. cobe. În urma multelor ponoase și clevetiri ce a atras asupră-mi acea stăruitoare îngrijire dată, în decurs de mulți ani, vestitei «Cloște cu puii de aur», aș crede că ea s-a legat de mine ca piază-rea. ODOBESCU, S. III 626. Cîrciumăreasa pui tăia, Turtă rasă că făcea Și la masă că-l punea, Pe părinte piază-rea. PĂSCULESCU, L. P. 246. – Pronunțat: pia-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIEZ2 s. m. Unitate de măsură a presiunii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIEZ1 s. m. (Popular, în loc. adv.) în piez = de-a curmezișul, aplecat, povîrnit, pieziș. Pîn-oi trece Oltu-n piez. La TDRG. Drept în fața muchei cu intăriturile se destinde, în piez oblu și prelungit, un tărim. ODOBESCU, S. III 581. Peste... [oaie] în piez sărea... Și drumul în cîrd îi da. ȘEZ. IX 125.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIÉZ s.m. Unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forțe de un sten pe metru pătrat. [Pron. pi-ez. / < fr. pièze, cf. gr. piezein – a presa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIÉZ s. m. unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forțe de un sten pe m2. (< fr. pièze)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PIÁZĂ piéze f. (în superstiții, de obicei folosit cu determinativele rea sau bună) 1) Semn care prevestește ceva. 2) Lucru sau ființă despre care se crede că aduce nenorocire sau noroc. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIÉZ ~i m. fiz. Unitate de măsură a presiunii (egală cu presiunea produsă de forța de un sten distribuită uniform pe o suprafață de un metru pătrat). /<fr. pieze
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piază f. prevestire (bună sau rea). [Mold. pl. cheji: origină necunoscută (cf. piez)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piez a. și adv. oblic. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pĭáză f., pl. pĭeze (d. pĭez). Vest. Pĭază rea, pĭază bună, lucru saŭ persoană care, după credința poporuluĭ, aduce nenorocire saŭ noroc. – În est chează, pl. cheze. În Nț. chijă, soĭ: chijă rea (rev. I. Gg. 2, 277).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pĭez m. (lat. pes, pĕdis, picĭoru de la gleznă’n jos; it. pie[de], pv. pe, fr. pied, sp. pie, pg. pé. Înț. de „semn răŭ” a venit din credința populară că, după cum porneștĭ cu cutare picĭor, așa-țĭ va merge. Întîĭ s’a zis *pĭed, de unde pl. pĭezĭ, și de aci un noŭ sing. piez, precum și un fem pĭază, după vĭață-vĭețĭ. V. pĭeziș). Vest. Întorsătura (cotitura) unuĭ ornament pe pînză (rev. I. Crg. 8, 344). Piez răŭ saŭ pĭezĭ răĭ, lucru de răŭ auguriŭ, semn răŭ: nu vreaŭ să se’ntîlnească nunta cu mortu, că era pĭez răŭ (Gorj. CL. 1912, 1054); care lucru (pĭerderea steaguluĭ) în loc de pĭezĭ răĭ (semn răŭ) se socotește (Cost. I, 279, și’n glosaru cron. luĭ Cant. în „Anuar de Geogr.”, Bucureștĭ, 1911, 161). În pĭez, pĭeziș. – Mold. a fi răŭ saŭ bun de chejĭ (sau cheșĭ) a avea chejĭ răĭ saŭ bunĭ, a fi norocos orĭ nu, a reuși orĭ nu; a fi în chejĭ răĭ saŭ bunĭ, a fi răŭ saŭ bine dispus. V. pĭază.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!piezi (în ~) (înv., reg.) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: pia-ză
substantiv feminin (F17) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
piază piez
- 1. (În mitologia românească) Dualitate fastă și nefastă.exemple
- În urma multelor ponoase și clevetiri ce a atras asupră-mi acea stăruitoare îngrijire dată, în decurs de mulți ani, vestitei «Cloște cu puii de aur», aș crede că ea s-a legat de mine ca piază-rea. ODOBESCU, S. III 626.surse: DLRLC
- Cîrciumăreasa pui tăia, Turtă rasă că făcea Și la masă că-l punea, Pe părinte piază-rea. PĂSCULESCU, L. P. 246.surse: DLRLC
- diferențiere Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc.surse: DEX '98 DLRLC
- 1.2. Piază bună = geniu bun al omului, încorporat în șarpele casei, în câinele pripășit etc.surse: DEX '09
- surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chef dispoziție
-
- 2. învechit regional clină coastă coborâș costișă muchie pantă (înclinare) povârniș pripor repeziș scoborâș versantsurse: DEX '09 DEX '98
- exemple
- Pîn-oi trece Oltu-n piez. La TDRG.surse: DLRLC
- Drept în fața muchei cu intăriturile se destinde, în piez oblu și prelungit, un tărîm. ODOBESCU, S. III 581.surse: DLRLC
- Peste... [oaie] în piez sărea... Și drumul în cîrd îi da. ȘEZ. IX 125.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
piez pz
- 1. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei (corespunzătoare unei forțe de un sten pe m2).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- surse: DOOM 2
etimologie:
- limba franceză pièzesurse: DEX '09 DEX '98 DN