16 definiții pentru pripor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru.

PRIPÓR, pripoare, s. n. 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru.

PRIPÓR, pripoare, s. n. 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povîrniș. V. rîpă. Nu umpleți prea tare căruța, ca să nu tragă din greu caii la pripor. SADOVEANU, P. M. 75. Din Stanic pornim... pe cărăruia de codru ce suie-n pripoarele munților spre miazănoapte. VLAHUȚĂ, O. A. II 153. Ai avut mare noroc de mine de n-ai apucat a coborî priporul ista, că erai prăpădit. CREANGĂ, P. 202. 2. (Regional) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut de ciobani din împletitură de nuiele sau din stuf acoperit cu paie, trestie, stuf, cetină de brad etc.

PRIPÓR ~oáre n. Pantă abruptă a unui munte sau a unui deal; versant abrupt; repeziș. /<bulg. pripor

pripor n. Mold. loc pieziș, povârniș: a coborî priporul CR. [Tras din pripi (primitiv pripri): lit. loc de precipitat].

pripór n., pl. oare (rus. pripór, sprijin, împingere; rut. prýpir, gen. -pora, pripor. V. o- și ză-por, popresc). Scoborîș, povîrniș, loc înclinat pe un drum: caru trebuĭe împedecat la pripor. – În Prah. prípor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre

pripór s. n., pl. pripoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIPÓR s. v. luminiș, poiană.

PRIPOR s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)

pripor s. v. LUMINIȘ. POIANĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pripór (pripoáre), s. n. – Povîrniș, pantă abruptă. Sl., cf. rus. pripor, rut. prypir (Tiktin), poate din sl. priporinŭ (Conev 39). – Der. priporos, adj. (povîrnit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pripór, pripoară, s.n. – Povârniș, pantă abruptă; „deal repede”. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „teren accidentat” (Biserica Albă). ♦ (top.) La pripor, deal în Dragomirești; Pripor, deal, fânațe în Bârsana, Glod, Ieud, Poienile Izei, Săcel, Strâmtura (Vișovan, 2005). – Din bg. pripor (MDA), cf. ucr. prypir, -poru, rus. pripor (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX).

pripór, pripoară, s.n. – Povârniș, pantă abruptă; „deal repede”. – Sl., cf. rus. pripor, ucr. prypir (Titkin cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRIPOR, Dealurile Priporului, unitate deluroasă în Subcarpații Buzăului, în bazinul râului Bâsca Chiojdului, străjuind depr. Drajna-Chiojd spre NV și depr. Calvini spre SE. Alcătuite predominant din fliș paleogen. Alt. max.: 823 m. Acoperite cu păduri, fânețe și pășuni.

Intrare: pripor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pripor
  • priporul
  • priporu‑
plural
  • pripoare
  • pripoarele
genitiv-dativ singular
  • pripor
  • priporului
plural
  • pripoare
  • pripoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)