piéz, piezi, s.m. (înv.; în expr.) A umbla în piez = a umbla de la o casă la alta, de sărbători (Paști, Crăciun), după daruri, fără a interpreta poezie sau cântec: „Umblau în Joia Mare (de Paști) coconii în piez. Căpătau ouă, cârnați și o dărabă de slănină. Le dădeau și ouă nesfințite” (Bilțiu, 2009: 106). – Lat. pědem (Pușcariu, după DER), care a dat în rom. piez „picior”.