2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

picură sf vz pic1 corectată

PIC1, (I) interj., (II 1) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. S. n. 1. Picătură (1), strop. 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva; strop, fir, fărâmă. ◊ Loc. adv. (Câte) un pic = a) puțin; b) (în construcții negative) deloc. Nici pic = deloc, câtuși de puțin. Pic cu pic = puțin câte puțin, încetul cu încetul. ◊ Loc. adv. și adj. Fără (un sau niciun) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... – Onomatopee.

PICURÁ, pícur, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături. ♦ Intranz. impers. A ploua ușor, cu stropi rari. 2. Intranz. Fig. A răsuna, a vibra (încet); a picui. 3. Intranz. (Înv. și reg.; de obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”) A moțăi, a picoti. – Din picur.

PICURÁ, pícur, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături. ♦ Intranz. impers. A ploua ușor, cu stropi rari. 2. Intranz. Fig. A răsuna, a vibra (încet); a picui. 3. Intranz. (Înv. și reg.; de obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”) A moțăi, a picoti. – Din picur.

pic1 [At: PSALT. 140 / V: (înv) picură sf, (reg) picure sm / Pl: ~uri, (reg) ~ure / E: fo, cf alb pikë] 1 i (Are) Onomatopee care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect dur. 2 i (Reg; îe) A-i cădea cuiva ~ A-i fi drag, a se îndrăgosti brusc de cineva. 3 i (Rar) Onomatopee care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. 4 sn (Udp „de”) Picătură (1). 5 sn (Îe) A fi sau a se face ~ de apă (sau de nădușeală) A fi foarte asudat. 6 sn (Pex; Trs; Mun) Ploaie rece. 7 sn (Pex; reg) Vreme ploioasă și friguroasă. 8 sn (Precedat de nc „un”; udp „de”) Cantitate foarte mică din ceva. 9 sn Măsură foarte mică. 10 sn Durată foarte mică. 11 sn (Îlav) Fără (un sau nici un) ~ de... Care este cu totul lipsit de ceva. 12 sn (Îlav) Un ~ Puțin. 13 sn (Îcn; îlav) Nici un ~ sau (nici) ~ de... Deloc. 14 sn Cârlig de smuls paie. 15 sn ~ cu (sau de, reg, după) ~ Puțin câte puțin. 16 sn (Îal) Încetul cu încetul. 17 sn (Reg; lpl) Medicament administrat sub formă de picături.

picura [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 77v/8 / V: (reg; cscj) ~ri / Pzi: picur (îrg), ~rez / E: picur1] 1 vi (D. lichide) A cădea în picături Si: a pica1 (1), a picături (1), a picoti (2). 2 vi (D. picături) A cădea. 3-4 vti (Pop) A stropi (ceva). 5 vi (D. corpuri îmbibate sau acoperite cu un lichid, d. recipiente care conțin un lichid, d. materii în stare de topire etc.) A lăsa să se scurgă, să se prelingă în picături Si: (înv) a pica1, (reg) a picoti. 6 vi (Rar; d. răni) A supura. 7 vi (Rar; d. obiecte, ființe etc.) A cădea de la o înălțime oarecare. 8 vt (C. i. picături dintr-un lichid, dintr-o materie topită etc. sau, pex, din obiecte stropite) A turna peste cineva sau peste ceva Si: (îvp) a pica1 (11). 9 vt (Pfm; îcn; îe) Să-l (sau să mă, să ne etc.) ~ri cu ceară (sau cu lumânarea) Cu nici un chip Si: pentru nimic în lume, nicidecum. 10-11 vtr (Rar) A (se) păta cu ceva. 12-13 vtr (Fig) A (se) strecura. 14 vi (Fig) A răsuna, a vibra cu un ton scăzut Si: (reg) a picui2. 15 vi (Îrg; îe) A ~ de somn, (sau din picioare) A moțăi1 (2). 16 vt (Ban; Olt) A pișca. 17 vt (Olt; d. păsări) A ciuguli. 18 vt (Reg; d. urzici) A înțepa. 19 vi (Ban; d. vin) A avea gust înțepător, acidulat. 20 vi (D. alimente) A pișca la limbă.

PIC1, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. S. n. 1. Picătură (1), strop. 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva; strop, fir, fărâmă. ◊ Loc. adv. (Câte) un pic = a) puțin; b) (în construcții negative) deloc. Nici pic = deloc, câtuși de puțin. Pic cu pic = puțin câte puțin, încetul cu încetul. ◊ Loc. adv. și adj. Fără (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) pícur s. m.] – Onomatopee.

PIC2, picuri, s. n. (Mai ales la sg.) 1. Picătură, strop. De cînd șed afară Și ploaia mă ploaie, Căpeneagu-mi moaie, Și picul mă pică Pălăria-mi strică! HODOȘ, P. P. 119. Sus pe munte ninge. Jos în vale plouă. La Grozești pe muchie Pică-mi pic de rouă. TEODORESCU, P. P. 58. 2. Cantitate mică din ceva; fir, fărîmă. Cîrligul cădea în apă cu zgomotul și picul de spumă al miei pietre aruncate. DUMITRIU, P. F. 5. Dar biata morișcă, Deși avea un pic De porumb și hrișcă. Nu lucra nimic. ALECSANDRI, P. III 122. ◊ Loc. adv. (Cîte) un pic = puțintel, cîtva. Mă uit mereu la barometru Și mă-nfior cînd scade-un pic Căci soarele e tot mai mic în diametru. TOPÎRCEANU, M. 32. Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez. Și-un prinț la anul, blînd și mic. Să crească mare și voinic, Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez! COȘBUC, P. I 59. Nici pic = deloc, cîtuși de puțin. Cînd s-au apropiat de pod, a început calul a se da îndărăpt, aforăi, a azvîrli din tuspatru picioarele și a nu voi să meargă nici pic înainte. SBIERA, P. 94. Pic cu pic = puțin cîte puțin, încetul cu încetul. Și anii trec, se scurge vremea pic cu pic, iar tu isprăvești școala, te faci mare, ești om serios. PĂUN-PINCIO, P. 94. ◊ Expr. Fără (nici un) pic de... = lipsit cu totul de.:. Ședea la masă fără pic de chef, cu capul greu și cu inima necăjită. GALACTION, O. I 264. Unii-l iau grăbit la vale, Alții-n glumă parte-i țin, – Uite-i, fără pic de vin S-au jurat să-mbete-n cale Pe creștin! COȘBUC, P. I 225. Fața ei era atît de slabă... atît de schimbată. Pielița ei semăna cu batista subțire, fără pic de viață. NEGRUZZI, S. I 50. (Nici sau nici un) pic de... = cîtuși de puțin, deloc, nici urmă de... O ușoară abureală de vînt, în aceeași direcție cu trăsura, nu ne dădea nici un pic de răcoare. IBRĂILEANU, A. 117. Noaptea era frumoasă. Pic de nor nu se vedea. Din cînd în cînd greierii și prigoriile te făceau să-ți mai aduci aminte că trăiești pe lume. ISPIRESCU, L. 246. Stanislav, dacă cădea, Greu trei zile că dormea Și trei zile-n apă sta: Cu gura-n nisip ședea. Pic de apă nu-nghițea. TEODORESCU, P. P. 568. Cît e picul = nicidecum, cîtuși de puțin, deloc. N-am putut închide ochii cît e picul: în rana de-abia astupată parcă prindea să mă înțepe un ac. SADOVEANU, O. VI 119.

PICURÁ, pícur, vb. I. 1. Intranz. (Despre lichide) A cădea picătură cu picătură; a pica. Lacrimile-i picurînd Se prefăceau mărgăritare. IOSIF, PATR. 84. Încet picură ploaia de pe ramuri, VLAHUȚĂ, O. A. II 155. Din ochi îi picura izvor de plînsoare. ODOBESCU, S. III 207. ◊ (Poetic) Barca tăia undele în taina serii, legănindu-se; lumini argintii picurau din vîrful vîslelor și șopteau căzînd în unde. SADOVEANU, O. I 106. Căldura picură mereu din cer. REBREANU, I. 10. ◊ Fig. A cutremură frigul peste trupul tot. Fața i-i leoarcă... Iar în inima lui picură plîns fără sfîrșit. POPA, V. 65. ♦ A lăsa să cadă picături. Ploua monoton fi trist afară și picurau streșinile fără întrerupere. SADOVEANU, E. 134. El duce regelui răspuns Din tabără Și ține-ascuns Sub straiul picurînd de ploi Pe cel mai bun dintre eroi. COȘBUC, P. I 145. ◊ Expr. De nu curge, (tot sau măcar) picură = dacă nu curge, pică, v. curge. De nu curge, macar picură și cine mișcă, tot pișcă, CREANGĂ, P. 110. 2. Tranz. A turna picătură cu picătură; a slobozi sau a lăsa să cadă pic cu pic. (Fig.) Mînecuță începu a picura din el răutate. SADOVEANU, P. M. 21. Mai picură-mi și tu o slovă, două, Că prea le lași în sama mea pe toate. PĂUN-PINCIO, P. 49. 3. Intranz. (În expr.) A picura de somn = a pica de somn, v. pica. Picura de somn și din cînd în cînd ii asfințeau ochii. SADOVEANU D. P. 145. Mintea lui e plină de povești, pe care mi le spune seara, pînă tîrziu, pînă ce picur de somn în șoapta lor tot mai ușoară. PĂUN-PINCIO, P. 103. Mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. EMINESCU, O. I 119. 4. Intranz. Fig. A răsuna; a vibra. După ce se întunecă, rămase sub stele numai tăcerea întinderilor, în care picurau lin din cînd în cînd tălăngi. SADOVEANU, F. J. 429. În fin îmi era cald și bine, iar în auz îmi picurau povești. PĂUN-PINCIO, P. 119. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152. 5. Intranz. (Rar, despre imagini, gînduri etc.) A se scurge unul după altul; a se perinda. Atîtea dulci videnii îmi picură în minte. VLAHUȚĂ, P. 3.- Prez. ind. și: (învechit) picurez (ODOBESCU, S. III 564).

PIC2 ~uri n. 1) Părticică globulară de lichid; strop; picătură. 2) Cantitate foarte mică din ceva; fărâmitură; picătură; strop; dram. ~ de făină. 3) Durată foarte scurtă. ~ de timp. /Onomat.

A PICURÁ pícur 1. intranz. 1) (despre lichide) A curge în picături; a pica. 2) A ploua ușor, cu stropi rari. 3) reg. A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a piroti; a picoti. 2. tranz. 1) (lichide) A face să curgă în picături; a pica. 2) (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură; a administra printr-o instilație; a pica; a instila. /Din picur

PICURA vb. 1. (Mold.) A moțăi. Svinții picurînd de somn . . . răpăosară. DOSOFTEI, VS. 2. (Ban.) A mușca. Picur. Morsico. AC, 360. Etimologie: picur + suf. -a. Vezi și picurat.

pic n. 1. picătură: în picuri cade ceara EM.; 2. foarte mică cantitate: un pic de apă. ║ adv. puțin: să ne jucăm un pic.

picurà v. 1. a curge picătură cu picătură: cerul picură sau varsă șiroaie de ploaie OD.; 2. Mold. a cădea de oboseală: de somn să picuri EM.; 3. fig. a vibra: peste farmecul naturei dulce-i picură ghitara EM. [Derivat din picà].

1) pic n., pl. urĭ (imit. ca și pic 2). Picătură: picurĭ de ceară (Em.). Foarte mică cantitate de mîncare orĭ și de alt-ceva: un pic de vin, de colivă, de sare, de cerneală. Un pic (loc. adv.) puțin timp: am dormit un pic, n’am stat nicĭ un pic.

2) pícur, a v. intr. (d. pícur, a pica). Cad picătură cu picătură: apa picură de pe streșină. Pirotesc, picotesc, moțăĭ: copilu picura de somn. (V. ațipesc). V. impers. Picură, burează, ploŭă puțin. V. tr. Torn picătură cu picătură, pic, torn foarte puțin: ĭa picură-mĭ puțin rom în ceaĭ, toarnă cerneală în călimară și ĭa sama să nu picurĭ pe masă!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pic2 (picătură, pickhammer) s. n., pl. pícuri

arată toate definițiile

Intrare: pic (picătură)
pic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pic
  • picul
  • picu‑
plural
  • picuri
  • picurile
genitiv-dativ singular
  • pic
  • picului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picur
  • picurul
  • picuru‑
plural
  • picuri
  • picurii
genitiv-dativ singular
  • picur
  • picurului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
picură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: picura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picura
  • picurare
  • picurat
  • picuratu‑
  • picurând
  • picurându‑
singular plural
  • picură
  • picurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picur
(să)
  • picur
  • picuram
  • picurai
  • picurasem
a II-a (tu)
  • picuri
(să)
  • picuri
  • picurai
  • picurași
  • picuraseși
a III-a (el, ea)
  • picură
(să)
  • picure
  • picura
  • picură
  • picurase
plural I (noi)
  • picurăm
(să)
  • picurăm
  • picuram
  • picurarăm
  • picuraserăm
  • picurasem
a II-a (voi)
  • picurați
(să)
  • picurați
  • picurați
  • picurarăți
  • picuraserăți
  • picuraseți
a III-a (ei, ele)
  • picură
(să)
  • picure
  • picurau
  • picura
  • picuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pic (picătură) picur picură

  • exemple
    • De cînd șed afară Și ploaia mă ploaie, Căpeneagu-mi moaie, Și picul mă pică Pălăria-mi strică! HODOȘ, P. P. 119.
      surse: DLRLC
    • Sus pe munte ninge. Jos în vale plouă. La Grozești pe muchie Pică-mi pic de rouă. TEODORESCU, P. P. 58.
      surse: DLRLC
  • 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fir fărâmă strop attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cîrligul cădea în apă cu zgomotul și picul de spumă al unei pietre aruncate. DUMITRIU, P. F. 5.
      surse: DLRLC
    • Dar biata morișcă, Deși avea un pic De porumb și hrișcă. Nu lucra nimic. ALECSANDRI, P. III 122.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Mă uit mereu la barometru Și mă-nfior cînd scade-un pic Căci soarele e tot mai mic în diametru. TOPÎRCEANU, M. 32.
        surse: DLRLC
      • Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez. Și-un prinț la anul, blînd și mic. Să crească mare și voinic, Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez! COȘBUC, P. I 59.
        surse: DLRLC
    • 2.2. locuțiune adverbială (Câte) un pic (în construcții negative) = deloc
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.3. locuțiune adverbială Nici pic = câtuși de puțin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deloc attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd s-au apropiat de pod, a început calul a se da îndărăpt, a forăi, a azvîrli din tuspatru picioarele și a nu voi să meargă nici pic înainte. SBIERA, P. 94.
        surse: DLRLC
    • 2.4. locuțiune adverbială Pic cu pic = puțin câte puțin, încetul cu încetul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și anii trec, se scurge vremea pic cu pic, iar tu isprăvești școala, te faci mare, ești om serios. PĂUN-PINCIO, P. 94.
        surse: DLRLC
    • 2.5. locuțiune adverbială locuțiune adjectivală Fără (un sau niciun) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de...
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Ședea la masă fără pic de chef, cu capul greu și cu inima necăjită. GALACTION, O. I 264.
        surse: DLRLC
      • Unii-l iau grăbit la vale, Alții-n glumă parte-i țin, – Uite-i, fără pic de vin S-au jurat să-mbete-n cale Pe creștin! COȘBUC, P. I 225.
        surse: DLRLC
      • Fața ei era atît de slabă... atît de schimbată. Pielița ei semăna cu batista subțire, fără pic de viață. NEGRUZZI, S. I 50.
        surse: DLRLC
    • 2.6. expresie (Nici sau niciun) pic de... = câtuși de puțin, nici urmă de...
      surse: DLRLC sinonime: deloc attach_file 3 exemple
      exemple
      • O ușoară abureală de vînt, în aceeași direcție cu trăsura, nu ne dădea nici un pic de răcoare. IBRĂILEANU, A. 117.
        surse: DLRLC
      • Noaptea era frumoasă. Pic de nor nu se vedea. Din cînd în cînd greierii și prigoriile te făceau să-ți mai aduci aminte că trăiești pe lume. ISPIRESCU, L. 246.
        surse: DLRLC
      • Stanislav, dacă cădea, Greu trei zile că dormea Și trei zile-n apă sta: Cu gura-n nisip ședea. Pic de apă nu-nghițea. TEODORESCU, P. P. 568.
        surse: DLRLC
    • 2.7. expresie Cât e picul = câtuși de puțin.
      exemple
      • N-am putut închide ochii cît e picul: în rana de-abia astupată parcă prindea să mă înțepe un ac. SADOVEANU, O. VI 119.
        surse: DLRLC

etimologie:

picura

  • 1. intranzitiv tranzitiv A cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pica (vb., cădea) attach_file 10 exemple
    exemple
    • Lacrimile-i picurînd Se prefăceau mărgăritare. IOSIF, PATR. 84.
      surse: DLRLC
    • Încet picură ploaia de pe ramuri. VLAHUȚĂ, O. A. II 155.
      surse: DLRLC
    • Din ochi îi picura izvor de plînsoare. ODOBESCU, S. III 207.
      surse: DLRLC
    • poetic Barca tăia undele în taina serii, legănîndu-se; lumini argintii picurau din vîrful vîslelor și șopteau căzînd în unde. SADOVEANU, O. I 106.
      surse: DLRLC
    • poetic Căldura picură mereu din cer. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl cutremură frigul peste trupul tot. Fața i-i leoarcă... Iar în inima lui picură plîns fără sfîrșit. POPA, V. 65.
      surse: DLRLC
    • Ploua monoton și trist afară și picurau streșinile fără întrerupere. SADOVEANU, E. 134.
      surse: DLRLC
    • El duce regelui răspuns Din tabără Și ține-ascuns Sub straiul picurînd de ploi Pe cel mai bun dintre eroi. COȘBUC, P. I 145.
      surse: DLRLC
    • figurat Mînecuță începu a picura din el răutate. SADOVEANU, P. M. 21.
      surse: DLRLC
    • figurat Mai picură-mi și tu o slovă, două, Că prea le lași în sama mea pe toate. PĂUN-PINCIO, P. 49.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A răsuna, a vibra (încet).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: picui răsuna vibra attach_file 3 exemple
    exemple
    • După ce se întunecă, rămase sub stele numai tăcerea întinderilor, în care picurau lin din cînd în cînd tălăngi. SADOVEANU, F. J. 429.
      surse: DLRLC
    • În fîn îmi era cald și bine, iar în auz îmi picurau povești. PĂUN-PINCIO, P. 119.
      surse: DLRLC
    • Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv învechit regional De obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moțăi picoti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Picura de somn și din cînd în cînd îi asfințeau ochii. SADOVEANU D. P. 145.
      surse: DLRLC
    • Mintea lui e plină de povești, pe care mi le spune seara, pînă tîrziu, pînă ce picur de somn în șoapta lor tot mai ușoară. PĂUN-PINCIO, P. 103.
      surse: DLRLC
    • Mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. EMINESCU, O. I 119.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv rar (Despre imagini, gânduri etc.) A se scurge unul după altul; a se perinda.
    exemple
    • Atîtea dulci videnii îmi picură în minte. VLAHUȚĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: picurez.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • picur
    surse: DEX '09 DEX '98