opțiuni
  • info

9 definiții pentru puțintel (adv.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȚINTEL, -EA, -ICĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel.

PUȚINTEL, -EA, -ICĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel.

puțintel, ~ea [At: PRAV. 159 / V: (înv) ~țăn[1], (reg) ~țun~ / Pl: ~ei, ~e / E: puțin + -el] 1-12 a (Șhp) (Cam) puțin (1-2, 20, 22-23, 27) Si: (îvp) puținel (1-12). 13-20 av (Șhp) (Cam) puțin (13-14, 25, 29) Si: (îvp) puținel (13-20).

  1. Deși nu am găsit o referință încrucișată care să confirme acest lucru, cred totuși că e vorba aici de o mică greșeală de tipar, în loc de ~țăn~ — LauraGellner

PUȚINTEL1 adv. Diminutiv al lui puțin 1. 1. v. puțin1 (1). Cînd te duceai acolo erai cuprins de respect și puțintel de frică, PAS, Z. I 207. Obrazul muntencei se însenină puțintel. SADOVEANU, B. 166. Cade-n brînci și se ridică Dînd pe ceafă puțintel Toată lîna unui miel, O căciulă mai voinică Decît el. COȘBUC, P. I 225. 2. v. puțin1 (II). Se odihnește puțintel. SADOVEANU, O. VII 52.

PUȚINTEL ~ea (~ei, ~ele) și adverbial (diminutiv de la puțin) Mai puțin decât trebuie; cam puțin. ◊ ~ la trup (sau la făptură) mic și slab. /Din puțin

puțintel adv. puțin de tot. [Tras din puțin cu ajutorul unui sufix analogic (cf. mititel)].

puțuntel, ~ea a, av vz puțintel

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel! – Vechĭ și’n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUȚINTEL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puținel. (Mai e ~ unt) 2. adv. nițeluș, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)

PUȚINTEL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puținel. (Mai e ~ pîine.) 2. adv. nițeluș, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)

Intrare: puțintel (adv.)
puțintel2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • puțintel
  • puținte‑
puțuntel2 (adv) adverb
adverb (I8)
  • puțuntel
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puținteladverb

  • 1. Diminutiv al lui puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: nițeluș nițicuș olecuță puținel diminutive: puținel puținteluș
    • format_quote Cînd te duceai acolo erai cuprins de respect și puțintel de frică. PAS, Z. I 207. DLRLC
    • format_quote Obrazul muntencei se însenină puțintel. SADOVEANU, B. 166. DLRLC
    • format_quote Cade-n brînci și se ridică Dînd pe ceafă puțintel Toată lîna unui miel, O căciulă mai voinică Decît el. COȘBUC, P. I 225. DLRLC
    • format_quote Se odihnește puțintel. SADOVEANU, O. VII 52. DLRLC
    • 1.1. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • diferențiere Mai puțin decât trebuie; cam puțin. NODEX
etimologie:
  • Puțin + [miti]tel DEX '09 DEX '98
  • puțin NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.