4 definiții pentru picuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PICUI, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
picui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiesc, imperf. 3 sg. picuia; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
picui1, picuie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
picui2, picuiesc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: picuire
picuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
picui, picuiescverb
-
- Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12. DLRLC
-
etimologie:
- Pic + -ui. DEX '09 DEX '98