4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1.

PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1.

PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2.

patinare2 sf [At: lOANOVICI, TEHN. 346 / Pl: ~nări / E: patina2] 1 Deplasare pe gheață cu patinele2 prin alunecare Si: patinaj (1), (rar) patinat2 (1). 2 (Teh; șîs ~ de rostogolire) Învârtire în gol a pieselor unui mecanism, fără a se antrena unele pe celelalte Si: (rar) patinat2 (2). 3 (Șîs ~ de alunecare) Alunecare a roților unui vehicul sau ale unui angrenaj pe calea de rulare, cu sau fără a se învârti Si: (rar) patinat2 (3). 4 (Teh) Glisare.

patinare1 sf [At: DM / Pl: ~nări / E: patina1] 1 Dobândire a patinei1 pe obiecte din cupru sau din alt metal oxidabil, obiecte de piatră, construcții, clădiri, prin oxidare sau învechire Si: (rar) patinat1 (1). 2 (Pan) Învechire a unor obiecte de îmbrăcăminte prin purtare îndelungată Si: (rar) patinat1 (2). 3 Tratare a suprafeței unor obiecte de artă cu anumite substanțe, pentru a face să capete patină1.

PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2.

PATINÁRE, patinări, s. f. Acțiunea de a patina și rezultatul ei.

PATINÁRE1 s.f. Faptul de a patina1 (2) [în DN]; (Tehn.) Patinat; alunecare (a unei roți). [< patina1 [în DN]].

PATINÁRE2 s.f. Acțiunea de a patina2 [în DN]. ♦ Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi. [< patina2 [în DN]].

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

patina2 vi [At: AGÂRBICEANU, A. 339 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 (D. oameni) A se deplasa pe gheață cu patinele2 prin alunecare. 2 (Pgn) A se deplasa, prin alunecare, pe o suprafață lucie. 3 (D. roțile motoare ale vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A se învârti în gol, fără a se antrena unele pe celelalte. 4 (D. vehicule) A nu putea înainta din cauza roților care se învârtesc pe loc, pe un teren alunecos. 5 (D. roțile vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A aluneca pe calea de rulare cu, sau, mai ales, fără învârtire. 6 (D. vehicule) A se deplasa prin alunecarea roților, abătându-se de la direcția de înaintare Si: a derapa. 7 (Teh) A glisa.

patina1 [At: C. PETRESCU, Î. I. 263 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 vr (D. obiecte de cupru sau de orice alt metal oxidabil, de piatră, d. construcții, clădiri etc.) A căpăta patină Si: a se învechi, a se oxida, a se rugini. 2 vr (Pan; d. obiecte de îmbrăcăminte) A se uza. 3 vtf (D. obiecte de artă, de metal, de piatră etc.) A trata suprafața cu anumite substanțe, pentru a face să capete patină1.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

PATINÁ, patinez, vb. I. Intranz. 1. A se da pe gheață cu patinele. Își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152. ◊ Fig. Tom sosi patinînd pe parchet și finind de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194. 2. (Despre vehicule) A-și învîrti roțile pe loc din cauza lunecușului. Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126. ♦ A se deplasa prin alunecare. Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.

PATINÁ2 vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină2 [în DN]. [< fr. patiner].

PATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheață etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].

PATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc. ◊ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)

PATINÁ2 vb. I. refl. (despre obiecte, construcții de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2. II. tr. (despre timp) a face să capete patină2. (< fr. patiner)

A PATINÁ1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheață; a face patinaj. 2) (despre roțile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderență la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafață netedă și lucioasă. 4) (despre piese de mașini) A aluneca pe suprafața altei piese; a glisa. /<fr. patiner

A SE PATINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner

arată toate definițiile

Intrare: patinare (alunecare)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patinare
  • patinarea
plural
  • patinări
  • patinările
genitiv-dativ singular
  • patinări
  • patinării
plural
  • patinări
  • patinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: patinare (învechire)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patinare
  • patinarea
plural
  • patinări
  • patinările
genitiv-dativ singular
  • patinări
  • patinării
plural
  • patinări
  • patinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: patina (aluneca)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patina
  • patinare
  • patinat
  • patinatu‑
  • patinând
  • patinându‑
singular plural
  • patinea
  • patinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patinez
(să)
  • patinez
  • patinam
  • patinai
  • patinasem
a II-a (tu)
  • patinezi
(să)
  • patinezi
  • patinai
  • patinași
  • patinaseși
a III-a (el, ea)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patina
  • patină
  • patinase
plural I (noi)
  • patinăm
(să)
  • patinăm
  • patinam
  • patinarăm
  • patinaserăm
  • patinasem
a II-a (voi)
  • patinați
(să)
  • patinați
  • patinați
  • patinarăți
  • patinaserăți
  • patinaseți
a III-a (ei, ele)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patinau
  • patina
  • patinaseră
Intrare: patina (învechi)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patina
  • patinare
  • patinat
  • patinatu‑
  • patinând
  • patinându‑
singular plural
  • patinea
  • patinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patinez
(să)
  • patinez
  • patinam
  • patinai
  • patinasem
a II-a (tu)
  • patinezi
(să)
  • patinezi
  • patinai
  • patinași
  • patinaseși
a III-a (el, ea)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patina
  • patină
  • patinase
plural I (noi)
  • patinăm
(să)
  • patinăm
  • patinam
  • patinarăm
  • patinaserăm
  • patinasem
a II-a (voi)
  • patinați
(să)
  • patinați
  • patinați
  • patinarăți
  • patinaserăți
  • patinaseți
a III-a (ei, ele)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patinau
  • patina
  • patinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patinare (alunecare)

  • 1. Acțiunea de a patina (1.) și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: patinaj
  • 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație.
    surse: DEX '09
    • 2.1. Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei.
      surse: DN DEX '09 sinonime: patinat (s.n.)

etimologie:

patinare (învechire)

  • 1. Acțiunea de a (se) patina (1.) și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi.
      surse: DN

etimologie:

patina (aluneca)

  • 1. intranzitiv (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele (1.); a practica patinajul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152.
      surse: DLRLC
    • figurat Tom sosi patinînd pe parchet și ținînd de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre vehicule) A nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare.
      surse: DEX '09 sinonime: derapa
    • 2.2. A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv tehnică A aluneca pe o piesă de ghidare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: glisa

etimologie:

patina (învechi)

  • 1. reflexiv (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină (1.).
    surse: DEX '98 DEX '09 MDN '00
    • 1.1. A se uza, a se învechi.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină (1.), a da patină (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: