6 definiții pentru patinare (învechire)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patinare1 sf [At: DM / Pl: ~nări / E: patina1] 1 Dobândire a patinei1 pe obiecte din cupru sau din alt metal oxidabil, obiecte de piatră, construcții, clădiri, prin oxidare sau învechire Si: (rar) patinat1 (1). 2 (Pan) Învechire a unor obiecte de îmbrăcăminte prin purtare îndelungată Si: (rar) patinat1 (2). 3 Tratare a suprafeței unor obiecte de artă cu anumite substanțe, pentru a face să capete patină1.

PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1.

PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1.

PATINÁRE, patinări, s. f. Acțiunea de a patina și rezultatul ei.

PATINÁRE2 s.f. Acțiunea de a patina2 [în DN]. ♦ Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi. [< patina2 [în DN]].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri

patináre s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări

Intrare: patinare (învechire)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patinare
  • patinarea
plural
  • patinări
  • patinările
genitiv-dativ singular
  • patinări
  • patinării
plural
  • patinări
  • patinărilor
vocativ singular
plural

patinare (învechire)

  • 1. Acțiunea de a (se) patina (1.) și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi.
      surse: DN

etimologie: