PATINARE², patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina² și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina².

patinare² sf [At: lOANOVICI, TEHN. 346 / Pl: ~nări / E: patina²] 1 Deplasare pe gheață cu patinele² prin alunecare Si: patinaj (1), (rar) patinat² (1). 2 (Teh; șîs ~ de rostogolire) Învârtire în gol a pieselor unui mecanism, fără a se antrena unele pe celelalte Si: (rar) patinat² (2). 3 (Șîs ~ de alunecare) Alunecare a roților unui vehicul sau ale unui angrenaj pe calea de rulare, cu sau fără a se învârti Si: (rar) patinat² (3). 4 (Teh) Glisare.

PATINARE², patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina² și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina².

PATINARE, patinări, s. f. Acțiunea de a patina și rezultatul ei.

PATINARE¹ s.f. Faptul de a patina¹ (2) [în DN]; (Tehn.) Patinat; alunecare (a unei roți). [< patina¹ [în DN]].

patinare s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări

patinare s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări

patinare s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări

PATINARE s. v. patinaj.

PATINARE s. patinaj. (Ia lecții de ~.)