parcan sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 110/32 / V: (reg) ~nă sf, părcam (Pl: ~uri), păr~, părcană sf, pârcam, pârcan / Pl: ~e / E: pn parkan, ucr паркан, mg párkány] 1 (Mil) Fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc. Si: zid de apărare. 2 (Reg; îf părcan) Parte a podului casei construită rudimentar pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 3 (Reg) Perete despărțitor făcut din scânduri. 4 (Reg) Zid care alcătuiește temelia casei și pe care se pun tălpile. 5 (Reg) Gard din scânduri sau din nuiele. 6 (Mar; Buc) Gard al stânii. 7 (Reg) Strungă prin care trec oile la muls. 8 (Reg) Stâlp folosit la diferite construcții. 9 (Reg) Îngrămădire de bușteni aduși de ape. 10 (Trs) Toc al ușii. 11 (Trs) Toc al ferestrei. 12 (Trs) Pervaz la fereastră. 13 (Reg; îf părcan) Prag la ușă. 14 (Reg) Bucată de scândură subțire din partea de sus a unui cuier, care este puțin ieșită în afară. 15 (Reg) Șipcă așezată de-a lungul peretelui, în unghiul pe care acesta îl face cu podeaua. 16 (Reg) Fiecare dintre cele două piese care opresc jugul joagărului să sară din șanțul pe care alunecă Si: (reg) cioacă. 17 (Trs) Ramă la un tablou, la o oglindă etc. 18 (Pex) Chenar. 19 (Reg; îf părcan) Dungă colorată trasă în partea de jos a peretelui casei. 20 (Reg) Ramă a dulapului. 21 (Trs) Șanț de îmbinare a șindrilei. 22 (Reg) Cuțit special cu care se execută înfloriturile în lemn. 23 (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 24 (Trs; îf părcan) Model de înfloritură în lemn nedefinită mai îndeaproape. 25 (Reg; îf părcan) Cărare printre straturile grădinii.

PARCAN s. n. v. părcan.

PARCAN ~e n. 1) înv. mil. Fortificație din lemn. 2) Îngrăditură de lemn pentru zăgăzuirea unei ape curgătoare. 3) Bârnă groasă folosită ca element de rezistență (la construirea digurilor, a podurilor etc.). /<pol., ucr. parkan, ung. párkány

PARCAN s.n. (Mold., Ban.) Fortificație, zid de apărare. A: Sinan-Pașa ... au înconjurat Bucureștii ... cu șanț și cu părcane. N. COSTIN. Făcînd pălănci și părcane de apărare. PSEUDO-MUSTE. Măcar că să afla cu parcane cei mai aleși ostași ai lor. VP, 56^v; cf. NECULCE; PSEUDO-AMIRAS (gl.); VP, '57^r, 68^v, 74^r. C: Pĕrkan. AC, 359. Etimologie: pol. parkan, ucr. parkan, magh. párkánny. Cf. z a m c ă.

parcan n. Mold. 1. întărire, palancă: statuete superbe, anticele parcane (NAUM); 2. închiderea unui braț de râu spre a se prinde butucii scăpați pe vale. [Rut. PARKAN, îngrădire de lemn].

parcán n., pl. e (pol. rut. parkan, îngrăditură de lemn; ung. párkány, margine, cadru, toc, chenar [rudă cu parc]). Vechĭ (părcan). Întăritură de lemn, palancă, palisadă, parapet. Azĭ. Mold. Pl. Parmaclîc, ostrețe. Balustradă (la cafas): un brad bun de făcut parcane la bisericuță (Sadov. VR. 1928, 1, 53). Îngrăditură care oprește bușteniĭ luațĭ la vale de un rîŭ. Trans. (părcan). Tocu (cadru) ușiĭ saŭ ferestreĭ.

parcană sf vz parcan

părcam sn vz parcan

părcan sm vz parcan

părcană sf vz parcan

pârcam sn vz parcan

pârcan² s [At: ST. LEX. 168/1 / A: nct^[1] / Pl: nct / E: nct] (Îvr) Azimă.

pârcan¹ sn vz parcan

PĂRCAN, părcane, s. n. (Și în forma parcan) 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor (v. baraj, stăvilar, zăgaz); bîrnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc. Cît ținuse vremea bună, pînă toamna tîrziu, prizonierii dăduseră ajutor la repararea unui dig de pămînt cu parcane de stejar ce oprea apele unui rîuleț. SADOVEANU, M. C. 110. 2. (Mil.; învechit) Fortificație făcută din bîrne și scînduri; parapet. Pentru a-și asigura această importantă pozițiune ei înconjurară orașul cu un parcan. HASDEU, V. 102. 3. Ramă de lemn, chenar, pervaz, cadru, margine; balustradă, rampă. Departe pe rîu de mărgărint Sînt poduri cu părcane cioplite din argint. COȘBUC, P. II 195. – Variantă: parcan s. n.

părcán, V. parcan.

parcan s. n., pl. parcane

parcan s. n., pl. parcane

parcan s. n., pl. parcane

parcan (parcane), s. n. – Fortificație, zid de apărare. – Var. părcan. Sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s. n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány. – Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificații).

parcan, parcane, s.n. (înv. și reg.) 1. întărire, fortificație din bârne, scânduri; zid de apărare, parapet. 2. îngrăditură de lemn, palancă făcută pentru zăgăzuirea apelor. 3. construcție rudimentară cu rol de delimitare sau încadrare (perete, zid, gard, strungă etc.). 4. bârnă, stâlp de construcție. 5. îngrămădire de bușteni aduși de ape. 6. părți de construcție sau de instalații cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, șipcă etc.). 7. numele unor obiecte sau ale unor părți de obiecte de uz casnic (cadru, ramă, chenar, dungă, șanț). 8. numele mai multor unelte (de săpat șanțuri de îmbinare pe șindrilă, cuțit special pentru înflorituri în lemn, unealtă de zidărie etc.). 9. model de înfloritură în lemn. 10. cărare printre straturile grădinii.

pârcan s.n. (înv.) azimă.