pervaz sn [At: I. IONESCU, P. 252 / V: (îrg) prev~, priv~, (reg) prov~ / Pl: ~uri și (rar) ~e / E: tc pervaz] 1 (Asr) Ramă, cadru din lemn pentru un tablou, o oglindă, un instrument etc. 2 Fiecare dintre piesele de lemn, simple sau profilate, fixate pe părțile laterale ale unui toc de ușă sau de fereastră, pentru a acoperi rostul dintre perete și toc. 3 Deschizătură în perete în care e situat cadrul unei uși sau al unei ferestre. 4 Parte de jos a tocului unei ferestre Si: (reg) glav, parapet (5). 5 (Reg) Cercevea la o fereastră, în formă de ramă sau cruce. 6 (Reg) Ansamblu alcătuit din stâlpii în care se fixează ușa, la casele cu pereții interiori din paiantă. 7 Șipcă sau scândură îngustă fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn, pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. 8 Piesă de lemn așezată la partea superioară a unui lambriu, pentru a forma o cornișă mică. 9 Fiecare dintre cele două brațe ale ferăstrăului cu coadă. 10 (Reg) Bor al pălăriei . 11 (Rar; îf privaz) Șliț la indispensabili.

PERVAZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scînduri care acoperă rostul dintre perete și tocul unei uși, unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. Îmi desprindeam coatele amorțite de la fereastra voastră fi-mi găseam odihnă ochilor, dincolo, la celălalt pervaz, deschis către alte priveliști. C. PETRESCU, S. 7. Vine în dreptul ferestrei, se apleacă peste pervaz. SEBASTIAN, T. 274. ♦ Deschizătură în care e situată o ușă sau o fereastră. Ea sta nemișcată în pervazul ferestrelor. DELAVRANCEA, la CADE. ◊ Fig. S-a luminat în răsărit pervazul, Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, V. 110. Scutur pulberea tristeții, De pe pervazul sterp al vieții. LESNEA, C. D. 24. 2. Șipcă sau scîndură îngustă, fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn, pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. ♦ Piesă de lemn așezată la partea superioară a unui lambriu de lemn, pentru a forma o cornișă mică. – Variantă: privaz (HOGAȘ, M. N. 29, SLAVICI, O. I 65) s. n.

PERVAZ ~uri n. 1) Platformă acoperită cu scânduri care iese în interiorul unei încăperi în locul unde stă fereastra. 2) Ramă din lemn care acoperă locul de unire al peretelui cu tocul ferestrei sau al ușii. 3) Piesă îngustă, mai ales de scândură, confecționată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete și podea; plintă. /<turc. pervaz

pervaz (privaz) n. 1. cercevea: pervazurile ușei; 2. deschizătură la izmene sau la nădragi; 3. pl. spetezele ferestrăului; 4. bordura unui tablou: 5. cadru de lemn sau de bronz în care se pune un tablou, o gravură; 6. fig. cadru: în privazul negru, al vieți-mi e icoană de lumină EM. [Turc. PRIVAZ, de unde și Mold. privaz].

perváz n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] pervaz; alb. sîrb. bg. pervaz). Cadru, ramă, toc, îngrăditură a unuĭ tabloŭ, a uneĭ oglinzĭ ca să nu se strice. Pĭesele care mărginesc spațiu uneĭ ușĭ orĭ uneĭ ferestre. – În nord privaz. V. cercevea, chenar.

prevaz sn vz pervaz

privaz sn vz pervaz

provaz sn vz pervaz

privaz n. Mold. V. pervaz: în privazul negru al vieți-mi e icoană de lumină EM.

priváz, V. pervaz.

pervaz s. n., pl. pervazuri

pervaz s. n., pl. pervazuri

pervaz s. n., pl. pervazuri

pervaz, pl. pervazuri

pervaz, -zuri.

PERVAZ s. v. cadru, ramă.

PERVAZ s. 1. (CONSTR.) glaf, (pop.) prichici, (reg.) parapei, (prin Ban. și Transilv.) tablă. 2. cadru. (Stă cu coatele pe ~ul ferestrei.) 3. v. braț.

pervaz s. v. CADRU. RAMĂ.

PERVAZ s. 1. (CONSTR.) glaf, (pop.) prichici, (reg.) parapei, (prin Ban. și Transilv.) tablă. 2. (TEHN.) braț, crac, margine, mină, mîner, spetează, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.)