2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.

paraliza [At: ASACHI, S. L. II, 82 / V: (înv) ~zi[1] / Pzi: ~zez, 3 (înv) parali / E: fr paralyser] 1-2 vtir (D. oameni, d. corpul ori d. părți ale corpului lor) A (se) îmbolnăvi de paralizie Si: (pop) a (se) damblagi. 3 vtf (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea Si: a amorți, a înțepeni. 4 vtf A electrocuta. 5 vt (C. i. oameni) A face incapabil de a se mișca, de a simți, de a acționa, de spaimă, de emoție etc. Si: a imobiliza, a încremeni. 6 vt (C. i. sentimente, acțiuni) A împiedica să se manifeste Si: a anula, a neutraliza. 7 vt A face să stagneze Si: a opri. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A se îmbolnăvi de paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.

PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A-și pierde, total sau parțial, mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. Și totuși, cînd visam noaptea că iau parte la lupte, eram ca paralizat de groază. CAMIL PETRESCU, U. N. 208. ♦ Fig. A înțepeni. Abia pot vorbi, căci mi-e paralizat gîtlejul de-atîta înghițit în sec. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. 2. Tranz. A împiedica o mișcare, o acțiune; a imobiliza. Fața lui paralizează prin paloarea ei pe adversar. CAMIL PETRESCU, T. II 174. Neștiința în care sînt de ceea ce se petrece în Constantinopol mă paralizează în lucrările mele aci. GHICA, A. 276.

PARALIZÁ vb. I. 1. intr., refl. A-și pierde total sau parțial mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. 2. tr. (Fig.) A face să înceteze orice mișcare, orice acțiune; a imobiliza. [< fr. paralyser].

PARALIZÁ vb. I. intr. refl. a suferi o paralizie. II. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă). (< fr. paralyser)

A PARALIZÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A face să se paralizeze. 2) A împiedica să se miște; a face imobil; a imobiliza; a țintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputință. 4) (acțiuni sau activități) A împiedica să se desfășoare; a opri. ~ circulația transportului. /<fr. paralyser

A SE PARALIZÁ mă ~éz intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre părți ale corpului) A fi lovit de paralizie; a înceta de a-și îndeplini funcțiile vitale. /<fr. paralyser

paralizà v. 1. a lovi cu paralizie; 2. fig. a împiedica acțiunea unei cauze fizice sau morale, a neutraliza: nenorocirea a paralizat toată activitatea sa.

PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie.

PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie.

paralizie sf [At: CALENDARI (1733), 24/14 / V: (înv) ~leși sn, ~lij, ~liș, ~zis sn, ~ză / Pl: ~ii / E: fr paralysie, paralizie, ngr παράλυσις, lat paralysis] 1 Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a mobilității voluntare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui, datorită unei leziuni a sistemului nervos central sau periferic Si: apoplexie, (pop) dambla, gută, poceală, (înv) paralizație (1), (reg) luat din iele, luat din paraiele, luat din paralie. 2 (Îs) ~ infantilă Boală infecțioasă epidemică datorată unui virus specific și care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolență, dureri în mușchii membrelor și prin paralizarea membrelor inferioare, care sunt oprite din creștere Si: poliomelită, (înv) paralizație (2). 3 (Fig) Imposibilitate de a acționa. 4 (Fig) Imposibilitate de a se dezvolta. 5 (Fig) Încremenire. 6 (Fig) Stagnare.

PARALIZÍE s. f. Pierderea, totală sau parțială, a mobilității și a sensibilității corpului; dambla, gută. Lovit de paralizie... a rămas ca un mort printre vii. ALECSANDRI, S. 155. ◊ Paralizie infantilă v. infantil.

PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare].

PARALIZÍE s. f. pierdere totală sau parțială a mobilității și sensibilității corpului. ♦ ~ infantilă = poliomielită. (< fr. paralysie)

arată toate definițiile

Intrare: paraliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paraliza
  • paralizare
  • paralizat
  • paralizatu‑
  • paralizând
  • paralizându‑
singular plural
  • paralizea
  • paralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paralizez
(să)
  • paralizez
  • paralizam
  • paralizai
  • paralizasem
a II-a (tu)
  • paralizezi
(să)
  • paralizezi
  • paralizai
  • paralizași
  • paralizaseși
a III-a (el, ea)
  • paralizea
(să)
  • paralizeze
  • paraliza
  • paraliză
  • paralizase
plural I (noi)
  • paralizăm
(să)
  • paralizăm
  • paralizam
  • paralizarăm
  • paralizaserăm
  • paralizasem
a II-a (voi)
  • paralizați
(să)
  • paralizați
  • paralizați
  • paralizarăți
  • paralizaserăți
  • paralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • paralizea
(să)
  • paralizeze
  • paralizau
  • paraliza
  • paralizaseră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: paralizie
paralizie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralizie
  • paralizia
plural
  • paralizii
  • paraliziile
genitiv-dativ singular
  • paralizii
  • paraliziei
plural
  • paralizii
  • paraliziilor
vocativ singular
plural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraliș
  • paralișul
  • paralișu‑
plural
  • paralișuri
  • paralișurile
genitiv-dativ singular
  • paraliș
  • paralișului
plural
  • paralișuri
  • paralișurilor
vocativ singular
plural
paraliză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parali
  • paraliza
plural
  • paralize
  • paralizele
genitiv-dativ singular
  • paralize
  • paralizei
plural
  • paralize
  • paralizelor
vocativ singular
plural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paraliza paralizi

etimologie:

paralizie paraleși paralij paraliș paraliză paralizis

etimologie:

  • limba franceză paralysie
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
  • limba greacă paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare
    surse: DN
  • cf. limba latină paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare
    surse: DN