PARALIZA, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.

paraliza [At: ASACHI, S. L. II, 82 / V: (înv) ~zi^[1] / Pzi: ~zez, 3 (înv) paraliză / E: fr paralyser] 1-2 vtir (D. oameni, d. corpul ori d. părți ale corpului lor) A (se) îmbolnăvi de paralizie Si: (pop) a (se) damblagi. 3 vtf (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea Si: a amorți, a înțepeni. 4 vtf A electrocuta. 5 vt (C. i. oameni) A face incapabil de a se mișca, de a simți, de a acționa, de spaimă, de emoție etc. Si: a imobiliza, a încremeni. 6 vt (C. i. sentimente, acțiuni) A împiedica să se manifeste Si: a anula, a neutraliza. 7 vt A face să stagneze Si: a opri. corectat(ă)

PARALIZA, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A se îmbolnăvi de paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.

PARALIZA, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A-și pierde, total sau parțial, mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. Și totuși, cînd visam noaptea că iau parte la lupte, eram ca paralizat de groază. CAMIL PETRESCU, U. N. 208. ♦ Fig. A înțepeni. Abia pot vorbi, căci mi-e paralizat gîtlejul de-atîta înghițit în sec. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. 2. Tranz. A împiedica o mișcare, o acțiune; a imobiliza. Fața lui paralizează prin paloarea ei pe adversar. CAMIL PETRESCU, T. II 174. Neștiința în care sînt de ceea ce se petrece în Constantinopol mă paralizează în lucrările mele aci. GHICA, A. 276.

PARALIZA vb. I. 1. intr., refl. A-și pierde total sau parțial mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. 2. tr. (Fig.) A face să înceteze orice mișcare, orice acțiune; a imobiliza. [< fr. paralyser].

PARALIZA vb. I. intr. refl. a suferi o paralizie. II. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă). (< fr. paralyser)

A PARALIZA ~ez tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A face să se paralizeze. 2) A împiedica să se miște; a face imobil; a imobiliza; a țintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputință. 4) (acțiuni sau activități) A împiedica să se desfășoare; a opri. ~ circulația transportului. /<fr. paralyser

A SE PARALIZA mă ~ez intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre părți ale corpului) A fi lovit de paralizie; a înceta de a-și îndeplini funcțiile vitale. /<fr. paralyser

paralizà v. 1. a lovi cu paralizie; 2. fig. a împiedica acțiunea unei cauze fizice sau morale, a neutraliza: nenorocirea a paralizat toată activitatea sa.

paraleși sn vz paralizie

paralij sn vz paralizie

paraliș sn vz paralizie

paraliză sf vz paralizie

paralizi v vz paraliza

paralizie sf [At: CALENDARI (1733), 24/14 / V: (înv) ~leși sn, ~lij, ~liș, ~zis sn, ~ză / Pl: ~ii / E: fr paralysie, paralizie, ngr παράλυσις, lat paralysis] 1 Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a mobilității voluntare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui, datorită unei leziuni a sistemului nervos central sau periferic Si: apoplexie, (pop) dambla, gută, poceală, (înv) paralizație (1), (reg) luat din iele, luat din paraiele, luat din paralie. 2 (Îs) ~ infantilă Boală infecțioasă epidemică datorată unui virus specific și care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolență, dureri în mușchii membrelor și prin paralizarea membrelor inferioare, care sunt oprite din creștere Si: poliomelită, (înv) paralizație (2). 3 (Fig) Imposibilitate de a acționa. 4 (Fig) Imposibilitate de a se dezvolta. 5 (Fig) Încremenire. 6 (Fig) Stagnare.

paralizis sn vz paralizie

PARALIZIE s. f. Pierderea, totală sau parțială, a mobilității și a sensibilității corpului; dambla, gută. Lovit de paralizie... a rămas ca un mort printre vii. ALECSANDRI, S. 155. ◊ Paralizie infantilă v. infantil.

PARALIZIE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare].

PARALIZIE s. f. pierdere totală sau parțială a mobilității și sensibilității corpului. ♦ ~ infantilă = poliomielită. (< fr. paralysie)

PARALIZIE ~i f. Stare patologică provocată de anumite leziuni ale sistemului nervos și manifestată prin incapacitatea de a face mișcări voluntare. /<fr. paralysie

paralizie f. 1. lipsă totală sau parțială a simțirii și a mișcării voluntare; 2. fig. imposibilitate de a lucra.

*paralizéz v. tr. (fr. paraliser, d. paralysie, paralizie). Fac paralitic, lovesc cu paralizia. Fig. Neutralizez, nimicesc activitatea: revoluțiunea paralizează comercĭu.

*paralizíe f. (fr. paralysie, d. vgr. parálysis). Med. Dambla, nimicirea saŭ slăbirea nervilor motorĭ, o boală care te face să nu maĭ poțĭ merge (paraplexie) saŭ să nu maĭ poțĭ mișca o mînă și un picĭor (emiplexie) saŭ mușchiĭ fețeĭ (paralizie facială) ș. a.

paraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paralizez, 3 paralizează; conj. prez. 1 sg. să paralizez, 3 să paralizeze

paraliza (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizează

paraliza vb., ind. prez. 1 sg. paralizez, 3 sg. și pl. paralizează

paralizie s. f., art. paralizia, g.-d. art. paraliziei; pl. paralizii, art. paraliziile (desp. -zi-i-)

paralizie s. f., art. paralizia, g.-d. art. paraliziei; pl. paralizii, art. paraliziile

paralizie s. f., art. paralizia, g.-d. art. paraliziei; pl. paralizii, art. paraliziile

paralizie, -ziei gen. a.

PARALIZA vb. 1. (MED.) (înv. și pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a șlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. v. amorți. 3. v. înmărmuri. 4. a anihila, a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 5. a imobiliza. (Prin forță i-a ~ orice mișcare.)

PARALIZA vb. 1. (MED.) (înv. și pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a șlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. a amorți, a înțepeni. (Gerul îi ~ buzele.) 3. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă, de uimire.) 4. a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 5. a imobiliza. (Prin forță i-a ~ orice mișcare.)

PARALIZIE s. (MED.) 1. (pop.) dambla, poceală, (înv. și reg.) slăbănogeală, slăbănogie, (Transilv.) gută, (înv.) paralizație, slăbănogire. 2. paralizie infantilă v. poliomielită.

PARALIZIE s. (MED.) 1. (pop.) dambla, poceală, (înv. și reg.) slăbănogeală, slăbănogie, (Transilv.) gută, (înv.) paralizație, slăbănogire. 2. paralizie infantilă = poliomielită.

PARALIZÍE (< fr., lat.) s. f. Pierdere pasageră sau definitivă a funcției motrice a unui mușchi, grup muscular sau a unei părți a corpului. Se poate datora lezării centrilor sau căilor nervoase motorii (p. organică), inhibării funcționale a centrilor mișcărilor voluntare (p. funcțională, isterică sau piteatică) sau afectării mecanismelor de transmitere a excitației de la nervul motor la mușchi (v. monoplegie, hemiplegie, paraplegie, diplegie). ◊ P. agitantă v. Parkinson. P. generală progresivă = meningoencefalită sifilitică, caracterizată prin tulburări psihice evoluând spre demență, tulburări de vorbire (dizartrie) și tremurături ale extremităților; boala lui Bayle (medicul francez Antoine Laurent Jessé Bayle, 1799-1858). P. infantilă = poliomelită anterioară acută.