2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁOS s. n. (Rar; în practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [Var.: páus s. n.] – Lat. *pausum.

paos sn [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 264/1 / V: apaos, paus, paust, pauz / Pl: (rar) ~uri / E: ml *pausum] 1 (Îrg) Repaus. 2 (Îrg) Liniște. 3 (Fig) Decădere. 4 (Bis; îvp) Pomană la înmormântări, la parastase etc. care constă în a împărți colaci, mâncăruri și, mai ales, băuturi sau apă. 5 (Ccr) Ceea ce se dă de pomană cu acest prilej. 6 (Îe) A-i mânca (cuiva) ~ul A-i mânca pomana cuiva. 7 (Ant; rar) Jertfă, constând din vin, adusă, în Antichitate, morților sau zeilor. 8 (Îlav) A face ~ A jertfi. 9-11 (Pop) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul, înainte de a-l îngropa. 12 (Îe) A-i face ~ul (cuiva) A îndeplini ritualul de stropire a mortului cu vin, cu untdelemn sfințit sau cu agheasmă. 13 (Trs) Vin sfințit folosit în ceremonialul cununiei religioase. 14 (Reg) Lumânare specială pentru mort, făcută din ceară curată, de lungimea mortului, în formă de spirală, și care arde tot timpul cât stă mortul în casă. 15 (Reg) Cuvântare la o înmormântare.

PÁOS s. n. (În practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [Var.: páus s. n.] – Lat. *pausum.

PÁOS s. n. (În practicile religioase) 1. Ofrandă de vin și de pîine care se aduce la biserică pentru slujba de pomenire a morților. ♦ Vin sau aghiazmă cu care preotul stropește pe mort, înainte de a-l pune în mormînt. (În forma paus) Pausul cu care se stropește mortul înainte de a se înmormînta însemnează... spălarea mortului și curățirea sa de toate păcatele. MARIAN, Î. 159. 2. (Transilv.) Ulcior cu apă dat de pomană pe la casele oamenilor din sat sau așezat la răspîntii pentru trecători, în amintirea mortului. – Variantă: páus s. n.

PÁOS n. (în ritualul creștinilor) Pomană, de obicei, din colaci și vin, făcută la înmormântări și parastase. /<lat. pausum

PAOS s.n. 1. (Trans. N) Liniște, calm. Banii i-o fost adaosu care mni-o mîncat paosu. CÎNTECE, 6v. 2. (Mold., Criș., Trans. SV) Pomană. A: Cine știe, cîndva-i va-ntoarce și-i va căi, și va lăsa bl[ago]s[lo]venie după sine, jărtfă și paos D[o]mn[u]lui D[umne]dzăului vostru. DOSOFTEI, VS. C: Așea și hainele și pausele date dirept Dumnăzău ei le dau dracului. C 1692, 503v. Să-ți aduci aminte și de mine și să mă pomenești, unde cu cuvîntul, unde cu molitva, unde cu pausul. IERT., 12v. Variante: paus (IERT., 12v). Etimologie: lat. *pausum. Cf. a l ă m o j n ă, c o m î n d, c o m î n d a r e (2).

paos n. colacii sau vinul ce se aduce la biserică pentru odihna sufletelor celor răposați: preotul face paosul, adică toarnă mortului peste trup în formă de cruce. [Lat. PAUSUM].

PÁUS s. n. v. paos.

páus și páos n., pl. urĭ (lat. *pausum, repaus, d. Pausus, zeu odihneĭ, care vine d. pausare, a conteni, a răposa. V. apusat, pauză, póză, repaus). Mold. Trans. Acțiunea de a turna vin pe morțĭ p. liniștirea sufletelor lor, libațiune. Vinu (amestecat cu undelemn) care se toarnă pe morțĭ la înmormîntare orĭ se aduce la biserică în amintirea lor. În Mold. și apáus (lat. ad pausum, spre odihnă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁOS s. v. acalmie, astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tăcere, tihnă.

paos s. v. ACALMIE. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TĂCERE. TIHNĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páos s. m. – Obicei funerar, vin amestecat cu apă și miere, care se duce la înmormîntare împreună cu un colac și o lumînare; cu vinul se stropește mortul; colacul și lumînarea se dau de pomană. – Var. (a)paus, apaous. Mr. pafsă „sfîrșit”. Probabil lat. *pausum din pausāre, ca repaus (Tiktin; Candrea), cf. gr. παύσης. E dubletul lui pauză, s. f. (odihnă), din fr. pause.

arată toate definițiile

Intrare: Paos
nume propriu (I3)
  • Paos
Intrare: paos
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paos
  • paosul
  • paosu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • paos
  • paosului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paus
  • pausul
  • pausu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • paus
  • pausului
plural
vocativ singular
plural
paust
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pauz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paos paus paust pauz

  • 1. rar în concepțiile / practicile religioase în religia creștină Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. popular Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Pausul cu care se stropește mortul înainte de a se înmormînta însemnează... spălarea mortului și curățirea sa de toate păcatele. MARIAN, Î. 159.
        surse: DLRLC
  • 2. regional Ulcior cu apă dat de pomană pe la casele oamenilor din sat sau așezat la răspântii pentru trecători, în amintirea mortului.
    surse: DLRLC

etimologie: