PAOS s. n. (Rar; în practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [Var.: paus s. n.] – Lat. *pausum.

paos sn [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 264/1 / V: apaos, paus, paust, pauz / Pl: (rar) ~uri / E: ml *pausum] 1 (Îrg) Repaus. 2 (Îrg) Liniște. 3 (Fig) Decădere. 4 (Bis; îvp) Pomană la înmormântări, la parastase etc. care constă în a împărți colaci, mâncăruri și, mai ales, băuturi sau apă. 5 (Ccr) Ceea ce se dă de pomană cu acest prilej. 6 (Îe) A-i mânca (cuiva) ~ul A-i mânca pomana cuiva. 7 (Ant; rar) Jertfă, constând din vin, adusă, în Antichitate, morților sau zeilor. 8 (Îlav) A face ~ A jertfi. 9-11 (Pop) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul, înainte de a-l îngropa. 12 (Îe) A-i face ~ul (cuiva) A îndeplini ritualul de stropire a mortului cu vin, cu untdelemn sfințit sau cu agheasmă. 13 (Trs) Vin sfințit folosit în ceremonialul cununiei religioase. 14 (Reg) Lumânare specială pentru mort, făcută din ceară curată, de lungimea mortului, în formă de spirală, și care arde tot timpul cât stă mortul în casă. 15 (Reg) Cuvântare la o înmormântare.

PAOS s. n. (În practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [Var.: paus s. n.] – Lat. *pausum.

PAOS s. n. (În practicile religioase) 1. Ofrandă de vin și de pîine care se aduce la biserică pentru slujba de pomenire a morților. ♦ Vin sau aghiazmă cu care preotul stropește pe mort, înainte de a-l pune în mormînt. (În forma paus) Pausul cu care se stropește mortul înainte de a se înmormînta însemnează... spălarea mortului și curățirea sa de toate păcatele. MARIAN, Î. 159. 2. (Transilv.) Ulcior cu apă dat de pomană pe la casele oamenilor din sat sau așezat la răspîntii pentru trecători, în amintirea mortului. – Variantă: paus s. n.

PAOS n. (în ritualul creștinilor) Pomană, de obicei, din colaci și vin, făcută la înmormântări și parastase. /<lat. pausum

PAOS s.n. 1. (Trans. N) Liniște, calm. Banii i-o fost adaosu care mni-o mîncat paosu. CÎNTECE, 6^v. 2. (Mold., Criș., Trans. SV) Pomană. A: Cine știe, cîndva-i va-ntoarce și-i va căi, și va lăsa bl[ago]s[lo]venie după sine, jărtfă și paos D[o]mn[u]lui D[umne]dzăului vostru. DOSOFTEI, VS. C: Așea și hainele și pausele date dirept Dumnăzău ei le dau dracului. C 1692, 503^v. Să-ți aduci aminte și de mine și să mă pomenești, unde cu cuvîntul, unde cu molitva, unde cu pausul. IERT., 12^v. Variante: paus (IERT., 12^v). Etimologie: lat. *pausum. Cf. a l ă m o j n ă, c o m î n d, c o m î n d a r e (2).

paos n. colacii sau vinul ce se aduce la biserică pentru odihna sufletelor celor răposați: preotul face paosul, adică toarnă mortului peste trup în formă de cruce. [Lat. PAUSUM].

páos, V. paus.

paus sm vz paos

paust sn vz paos

pauz sn vz paos

❍APAOS, ❍APAUS Mold. = PAOS.

PAUS s. n. v. paos.

páus și páos n., pl. urĭ (lat. *pausum, repaus, d. Pausus, zeu odihneĭ, care vine d. pausare, a conteni, a răposa. V. apusat, pauză, póză, repaus). Mold. Trans. Acțiunea de a turna vin pe morțĭ p. liniștirea sufletelor lor, libațiune. Vinu (amestecat cu undelemn) care se toarnă pe morțĭ la înmormîntare orĭ se aduce la biserică în amintirea lor. În Mold. și apáus (lat. ad pausum, spre odihnă).

paos (rar) s. n.

paos (rar) s. n.

paos s. n.

paos.

PAOS s. v. acalmie, astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tăcere, tihnă.

paos s. v. ACALMIE. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TĂCERE. TIHNĂ.

paos s. m. – Obicei funerar, vin amestecat cu apă și miere, care se duce la înmormîntare împreună cu un colac și o lumînare; cu vinul se stropește mortul; colacul și lumînarea se dau de pomană. – Var. (a)paus, apaous. Mr. pafsă „sfîrșit”. Probabil lat. *pausum din pausāre, ca repaus (Tiktin; Candrea), cf. gr. παύσης. E dubletul lui pauză, s. f. (odihnă), din fr. pause.

paos, paosuri, s.n. (înv. și reg.) 1. repaos, odihnă; liniște, calm. 2. (fig.) decădere, declin. 3. pomană; ceea ce se dă de pomană; jertfă din vin adusă morților. 4. vin sfințit, untdelemn sau agheasmă cu care preotul stropește mortul, înainte de a-l îngropa. 5. lumânare specială pentru mort, din ceară curată, de lungimea mortului, care arde tot timpul cât acesta stă în casă. 6. cuvântare la o înmormântare.

paos, (paus, paust), s.m. – Pomană (vin, pâine, mâncare) care se dă pentru cei morți: „De-oi trăi, ți-oi plăti, / De-oi muri, paust ț-a si” (Papahagi, 1925: 187). – Lat. *pausum „repaus” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) < lat. pausare „a răposa” (Scriban).

paos, (paus, paust), s.m. – Pomană (vin, pâine, mâncare) care se dă pentru cei morți: „De-oi trăi, ți-oi plăti, / De-oi muri, paust ț-a si” (Papahagi 1925: 187). – Lat. *pausum (< pausare „repaus, pauză”).

paus, s.m. – v. paos („pomană”).

paus, s.m. – v. paos.

paos, (rar) paosuri s. n. (Înv. și reg.) 1. Odihnă, repaus; liniște. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. (În practicile bisericești) Pomană la înmormântările, parastasele etc., constând din colaci, mâncăruri, băutură sau apă; (în antichitate) vin adus ca jertfă morților sau zeilor. ♦ Untdelemn sfințit, vin sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a fi îngropat; (prin Transilvania) vin sfințit folosit la ceremonia căsătoriei religioase. ♦ Lumânare specială pentru mort, făcută din ceară (de lungimea mortului) în formă de spirală și care arde tot timpul până la înmormântare. ♦ Cuvântare rostită la o înmormântare. [Var.: paus, paust, pauz, apaos s. n.] – Din lat. pausum.

PÁOS (lat. pausum) s. n. 1. (În ritualul creștin) Ofrandă de vin și de pâine care se dă ca pomană pentru morți. ♦ Vin (uneori amestecat cu untdelemn) sau agheasmă cu care preotul stropește morții înainte de îngropare. ♦ Lumânare groasă, în formă de spirală, care arde tot timpul la căpătâiul unui mort până este înmormântat. 2. (În Antichitate) Jertfă (mai ales de vin) adusă morților sau zeilor.