paos sn [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 264/1 / V: apaos, paus, paust, pauz / Pl: (rar) ~uri / E: ml *pausum] 1 (Îrg) Repaus. 2 (Îrg) Liniște. 3 (Fig) Decădere. 4 (Bis; îvp) Pomană la înmormântări, la parastase etc. care constă în a împărți colaci, mâncăruri și, mai ales, băuturi sau apă. 5 (Ccr) Ceea ce se dă de pomană cu acest prilej. 6 (Îe) A-i mânca (cuiva) ~ul A-i mânca pomana cuiva. 7 (Ant; rar) Jertfă, constând din vin, adusă, în Antichitate, morților sau zeilor. 8 (Îlav) A face ~ A jertfi. 9-11 (Pop) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul, înainte de a-l îngropa. 12 (Îe) A-i face ~ul (cuiva) A îndeplini ritualul de stropire a mortului cu vin, cu untdelemn sfințit sau cu agheasmă. 13 (Trs) Vin sfințit folosit în ceremonialul cununiei religioase. 14 (Reg) Lumânare specială pentru mort, făcută din ceară curată, de lungimea mortului, în formă de spirală, și care arde tot timpul cât stă mortul în casă. 15 (Reg) Cuvântare la o înmormântare.