PAOS s.n. 1. (Trans. N) Liniște, calm. Banii i-o fost adaosu care mni-o mîncat paosu. CÎNTECE, 6^v. 2. (Mold., Criș., Trans. SV) Pomană. A: Cine știe, cîndva-i va-ntoarce și-i va căi, și va lăsa bl[ago]s[lo]venie după sine, jărtfă și paos D[o]mn[u]lui D[umne]dzăului vostru. DOSOFTEI, VS. C: Așea și hainele și pausele date dirept Dumnăzău ei le dau dracului. C 1692, 503^v. Să-ți aduci aminte și de mine și să mă pomenești, unde cu cuvîntul, unde cu molitva, unde cu pausul. IERT., 12^v. Variante: paus (IERT., 12^v). Etimologie: lat. *pausum. Cf. a l ă m o j n ă, c o m î n d, c o m î n d a r e (2).