paos, (rar) paosuri s. n. (Înv. și reg.) 1. Odihnă, repaus; liniște. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. (În practicile bisericești) Pomană la înmormântările, parastasele etc., constând din colaci, mâncăruri, băutură sau apă; (în antichitate) vin adus ca jertfă morților sau zeilor. ♦ Untdelemn sfințit, vin sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a fi îngropat; (prin Transilvania) vin sfințit folosit la ceremonia căsătoriei religioase. ♦ Lumânare specială pentru mort, făcută din ceară (de lungimea mortului) în formă de spirală și care arde tot timpul până la înmormântare. ♦ Cuvântare rostită la o înmormântare. [Var.: paus, paust, pauz, apaos s. n.] – Din lat. pausum.