7 intrări

83 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.

PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.

PÁTĂ, pete, s. f. 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc., suprafață pe care se întinde o astfel de urmă; substanță care a lăsat această urmă. ♦ Porțiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare față de rest. ♦ Părticică a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorată față de rest. 3. Porțiune de nuanță diferită (mai închisă) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preț defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Faptă reprobabilă, care dezonorează pe cineva. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) pată = curat, nevinovat; neprihănit, cast. – Et. nec.

PẤNTRE prep. v. printre.

PÍNTRE prep. v. printre.

PRÍNTRE prep. 1. În mijlocul...; între. ♦ Spec. În spațiul dintre mai multe ființe sau obiecte. 2. În intervalul dintre două etape, două momente ale unei acțiuni, ale unui fenomen etc. 3. (Rar) Prin. 4. (Rar) Dintre. [Var.: (pop.) píntre, pấntre prep.] – Pre2 + între.

PRÍNTRE prep. 1. În mijlocul...; între. ♦ Spec. În spațiul dintre mai multe ființe sau obiecte. 2. În intervalul dintre două etape, două momente ale unei acțiuni, ale unui fenomen etc. 3. (Rar) Prin. 4. (Rar) Dintre. [Var.: (pop.) píntre, pấntre prep.] – Pre2 + între.

pantă1 sf [At: I. IONESCU, M. 324 / Pl: ~te / E: fr pente] 1 Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versanții unor forme de relief Si: clină, coastă, muchie, povârniș, (îrg) piază, (reg) piezișea. 2-3 (Îljv) În ~ (Care este) înclinat. 4 (Îe) A cădea (sau a aluneca) pe (o) ~ A se lăsa antrenat de..., în... 5 (Îae) A se îndrepta către... 6 (Gmt) Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan, cu o dreaptă orizontală sau cu un plan orizontal. 7 (Gmt) Tangentă trigonometrică a acestui unghi. 8 (Teh) Înclinare față de orizontală.

panță sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~țe / E: cf ger Panzer] (Reg) Veston de pânză ordinară cu care se îmbracă minerii în timpul lucrului.

pa sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pea~, (reg) pantă (Pl: pente), peartă / Pl: pete / E: nct] 1 Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de o substanță străină obiectului, prin acoperire sau impregnare. 2 Suprafață pe care se întinde această urmă. 3 Substanță care a lăsat această urmă Si: (reg) pătătură, (nob) maculatură2. 4 Porțiune pe corpul animalelor, păsărilor, peștilor etc. unde părul, penele, solzii etc. sunt de altă culoare față de rest. 5 Păr, pene, solzi etc. din această porțiune Si: (reg) pătătură. 6 Porțiune a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorată față de rest. 7 (Reg) Aluniță. 8 Element, porțiune colorată care apare în câmpul vizual, pe un fond de culoare mai mult sau mai puțin uniform. 9 (Șîs ~ de culoare) Porțiune pe o pictură, colorată diferit de cele înconjurătoare. 10 Mijloc principal de exprimare a artistului, alături de punct și linie, în desen, pictură, grafică. 11 Porțiune de nuanță diferită care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul soarelui, al lunii sau al altor corpuri cerești. 12 (Îe) A căuta pete-n soare A căuta cu orice preț defecte acolo unde nu sunt. 13 (Fig) Faptă, atitudine contrară principiilor morale Si: păcat, rușine, stigmat. 14 (Îlav) Fără (de) ~ Curat. 15 (Fig; îal) Inocent.

pântre[1] pp vz printre corectată

  1. În original, fără accent; în definiția principală are forma: pântră LauraGellner

pintra[1] pp vz printre

  1. Variantă neatestată de definiția principală. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar; nu am putut constata însă, care — LauraGellner

prentră[1] pp vz printre

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

printre pp [At: PRAV. 209 / V: (îvp) pi~, (îrg) pântă[1], pântră[2], pen~, pintră, (înv) pren~, ~ră, (reg) păntre, pinte, pintri, prântră / E: pre + între] 1-2 Exprimă situarea unui element, localizarea unei acțiuni sau a unei stări etc., care pot fi percepute, explicit sau implicit, prin intermediul simțurilor, între realități spațiale de același fel dispuse în mod discontinuu pe o suprafață nedefinită Domnitorul stătea printre oșteni. 3-4 Exprimă parcurgerea, străbaterea etc. unei traiectorii sinuoase, ocolite, nesigure, agitate etc. și delimitate de realități spațiale de același fel sau de elemente aparținând unei realități colective Umbla printre mese. 5-6 Urmat de un determinant cantitativ, exprimă precizarea numărului realităților spațiale de același fel ce delimitează intervale pe care se situează un element sau se desfășoară o acțiune, o stare, un parcurs etc. Drumul trecea printre cei patru pomi. 7-8 Exprimă orientarea (prin erupere sau) prin dispersare, diseminare etc. între elemente de același fel considerate ca reper spațial Au coborât printre noi. 9 Exprimă plasarea tăinuită, ferită, discretă etc. prin utilizarea spațiilor libere dintre realități spațiale de același fel sau dintre elementele unei realități colective Stă pitit printre tufe. 10 Exprimă intercalarea unor elemente într-un șir de alte elemente de același fel dispuse distanțat Printre pomi sădi flori. 11 Exprimă localizarea unei acțiuni, a unei stări etc. între două realități diferite care își corespund prin poziție de paralelism, de simetrie Merge printre scaun și masă. 12 Arată încadrarea discontinuă a desfășurării unei acțiuni, a manifestării unei stări etc. în intervalele dintre manifestările intermitente ale unei circumstanțe concomitente acestor acțiuni, acestor stări etc. Mărturisi printre lacrimi. 13 Arată încadrarea duratei unui parcurs în raport cu manifestările succesive ale unei circumstanțe concomitente acelui parcurs Înainta printre ovații. 14 Urmat de un determinant cantitativ, precizează numărul manifestărilor repetate ale unei circumstanțe ce întrerup desfășurarea în timp a unei acțiuni, a unei stări, a unui parcurs etc. Printre mii de urale a luat cuvântul. 15 Arată producerea bruscă a unei acțiuni în cursul desfășurării iterative a unei circumstanțe concomitente acelei acțiuni Năvăliră printre chiote. 16 Arată perceperea, interceptarea etc. unor sunete, a unor zgomote, a unor manifestări etc. datorită momentelor de întrerupere ale altora Printre țipete se auzea un glas. 17 Exprimă încadrarea accidentală sau liber aleasă a unei unități de timp sau a unei circumstanțe ce se desfășoară în timp într-un șir de unități temporale similare sau diferite Printre toți anii aceia tot mai găsești și unul bun. 18 Exprimă alternarea temporală a două acțiuni, a două stări, a două procese etc. contrare Râde printre lacrimi. 19 Arată cuprinderea unui element între elementele unei colectivități, unui grup etc. Se afla iarăși printre copii. 20 Arată străbaterea prin peregrinare, perindare etc. între elementele unei colectivități, unui grup etc. Vara asta a umblat printre pescari. 21 Urmat de un determinant cantitativ, arată gradul de extensiune al mediului, al circumstanțelor etc. în care este inclus un element Printre toți amicii săi, nu era nici unul mai de soi. 22 Exprimă provocarea unei anumite stări de spirit, a unei anumite atitudini în cadrul elementelor unei colectivități Grozavă spaimă s-a iscat printre oameni. 23 Arată utilizarea predilectă a unui element aparținând unei anumite categorii, unei anumite serii etc. de elemente de același fel, de aceeași natură, ca modalitate de efectuare a unei acțiuni, de atingere a unui scop Printre tropii folosiți, abundă sinecdoca. 24-27 (Îlav) ~ degete (Mod întâmplător) (superficial) (greu de sesizat ori) nesistematic etc. al efectuării unei acțiuni Toate îi trec printre degete. 28 (Îlav) ~ picături Sporadic Printre picături, se uita la televizor. 29 (D. transmiterea unei comunicări orale; îlav) ~ dinți sau (rar) ~ buze (Voit) ferit, neclar etc. ori trădând o anumită stare sufletească neexteriorizată prin vorbe Înjura printre dinți. 30 (D. transmiterea esenței unei comunicări; îlav) ~ rânduri Cu caracter aluziv Citeam printre rânduri. 31 Exprimă distribuirea într-o ordine accidentală ori liber aleasă între elementele unei sau unor colectivități, unui grup etc. Mâncarea este împărțită printre oameni. 32 Exprimă închiderea unui element într-o anumită categorie de aceeași natură, pe baza unei corespondențe, de obicei valorice Se numără printre cei mai destoinici. corectată

  1. În original, 2 variante pântă și păntre sunt incomplet scrise — LauraGellner
  2. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: pântre LauraGellner

PÁTĂ, pete, s. f. 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc., suprafață pe care se întinde o astfel de urmă; substanță care a lăsat această urmă. ♦ Porțiune diferit colorată pe un fond de o culoare mai mult sau mai puțin omogenă. 2. Porțiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare față de rest. ♦ Părticică a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate față de rest. 3. Porțiune de nuanță diferită (mai închisă) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preț defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Faptă, atitudine, situație etc. reprobabilă, care știrbește onoarea sau reputația cuiva; rușine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fără (de) pată = curat, nevinovat; neprihănit, cast. – Et. nec.

PÁNTĂ2, pente, s. f. (Învechit și popular) Fîșie îngustă de metal (folosită mai ales la ferecatul obiectelor de lemn). Aramă lucrată și nelucrată, numai pente (fîșii). IONESCU, M. 735. Cînd da cu picioru-n poartă, Zbura cîte-o pantă toată. BIBICESCU, P. P. 300. Pente pe pente, Mii și sute încuiete (Ghemul). GOROVEI, C. 173.

PÁNTĂ1, pante, s. f. 1. Înclinare a unui teren; porțiune de. teren cu suprafață înclinată; povîrniș, coastă, pripor. Vuind subțire motorul trase mașina pe pantă în sus. DUMITRIU, N. 264. Grupuri de oameni urcă din sat panta pieptișe, care îi aduce deasupra colinei. BOGZA, C. O. 214. Pe pantele malului... îndrăznea să dea colțul ierbii. C. PETRESCU, Î. II 159. Facerea drenajului se reduce la săpatul șanțurilor, dîndu-le o pantă de scurgere. I. IONESCU, M. 324. ◊ Loc. adj. și adv. În pantă = înclinat, povîrnit, pieziș. Bică a ieșit după ce amorțiseși căscînd ochii la toate vitrinele de pe strada în pantă. PAS, Z. I 262. 2. Unghiul ascuțit, format de o dreaptă sau de un plan cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare. 3. Porțiune dintr-o șosea sau dintr-o linie de cale ferată cu o înclinație aproximativ constantă, cuprinsă între două puncte diferite dintre care al doilea, considerat în sensul creșterii kilometrajului, are cota mai mică.

PÁTĂ, pete, s. f. 1. Semn, urmă lăsată pe un corp de o materie de altă culoare, de un corp gras, de murdărie etc. Pleacă iar, lăsînd în urmă Pete negre pe zăpadă. TOPÎRCEANU, B. 72. Picuri mari de ploaie cădeau necontenit și tot ce era alb purta acum o pată. ANGHEL, PR. 94. ◊ Fig. Decît în cartea țării să las o neagră pată. Mai bine cu-al meu sînge s-o văd azi inundată. ALECSANDRI, I. II 178. Alexandru Lăpușneanul... lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei. NEGRUZZI, S. I 165. ♦ Porțiune, petec diferit colorat pe un fond omogen. Nava se depărta făcîndu-se din ce în ce mai mică, o umbră... o pată... un punct... nimic. BART, E. 237. Nici o pată de nor nu plutea peste seninul albastru și limpede. HOGAȘ, M. N. 170. E a doua zi de sfîntul Gheorghe. Ceru-i fără pată cît de slabă în tot largu-i, de jur împrejur. CARAGIALE, O. I 368. ◊ (Poetic) Mestecenii și cireșii însemnau pe luncă pete de aur vechi și de aramă. SADOVEANU, F. J. 364. Spre miazăzi, dincolo de Valea Zăbalii, cad pete de soare pe munții Vrancii. VLAHUȚĂ, O. A. II 94. 2. Porțiune pe corpul animalelor sau păsărilor unde părul sau penele sînt de altă culoare. Graurii noștri cu penele negricioase și presărate cu pete albe sau sure... trăiesc în Europadin fundul Șvediei pînă în insula Maltași chiar în Africa. ODOBESCU, S. III 31. ♦ Părticică a pielii corpului divers colorată. Pe obraz avea pete vinete care se cojeau. DUMITRIU, N. 27. El văzu că pe obrazul lui din stînga sînt niște pete negre. ISPIRESCU, L. 377. 3. (Mai ales la pl.) Porțiune întunecată care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe suprafața soarelui, uneori și a lunii sau a altui corp ceresc. Vezi tu colo, în lună, niște pete?Le văd. CREANGĂ, O. A. 156. Eu sînt de cînd pe mîndrul soare Nu erau pete arzătoare, De cînd un purice ușor Purta potcoavă la picior. ALECSANDRI, T. I 392. ◊ Expr. A căuta (sau a găsi) pete în soare = a vedea cu orice preț defecte acolo unde nu sînt; a căuta nod în papură. Iar cine caută pete, le găsește chiar în soare. HASDEU, R. V. 133. M-am tot oprit, cum vezi, dinaintea temerii de a nu intra în gura lumii, care găsește pete chiar în soare. GHICA, S. 293. 4. Fig. Defect moral, faptă care știrbește onoarea, reputația cuiva; rușine, stigmat. Despre sora aceasta coanei Leanca nu-i venea la îndemînă să vorbească... fiindcă aruncase o pată asupra familiei. PAS, Z. I 183. Vor căta vieții tale Să găsească pete multe. EMINESCU, O. I 134. ◊ Loc. adj. Fără (de) pată = curat, nepătat, nevinovat, neprihănit; cast.

PRÍNTRE prep. (În legătură cu verbe care arată o stare sau o mișcare, formînd împreună cu substantivul care urmează complemente circumstanțiale de loc) 1. În mijlocul...; în sînul...; între (1 b). S-a hotărît să plece-n zori Trei comuniști cu compresorul... E printre ei un doinitor; Îi zice Toader vînătorul. DEȘLIU, M. 10. ♦ Spațiul dintre mai multe persoane sau obiecte, între (1 a). Automobilul străbătu șoseaua printre teii cu frunze de-un verde puternic și umed, în acest sfîrșit de mai cu soare molatec. C. PETRESCU, A. 355. Printre crengi scînteie stele Farmec dînd cărării strîmte, Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. EMINESCU, O. I 209. Soarele rotund și palid se prevede printre nori. ALECSANDRI, O. 168. Făcîndu-mi loc printre dame... am alergat la celalalt capăt al galeriei. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Expr. A scăpa (ceva) printre degete v. deget. A privi printre gene = a privi cu ochii aproape închiși, de-abia întredeschiși. 2. În intervalul dintre...; între (2). Printre suspine, bătrîna o lămuri. BASSARABESCU, V. 43. ◊ Loc. adv. Printre picături v. picătură. Printre altele v. altul. 3. (În legătură cu o materie compactă) Prin. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie, Printre care trece-o dungă mohorîtă și gălbuie. EMINESCU, O. I 84. E-un miros de tei în crînguri, Dulce-i umbra, de răchiți... Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie. id. ib. 210. Printre această stearpă pădure se zărește cerbul. ODOBESCU, S. III 59. 4. (Rar, precedat de prep. «de») Dintre. Începu a curge de printre încrețiturile hainei sale mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. De l-oi prinde, mă, să știi Că s-a dus de printre vii. TEODORESCU, P. P. 596. – Variante: pintre (SBIERA, P. 6, ALECSANDRI, P. A. 62, RUSSO, S. 42, CONACHI, P. 103), pîntre (CARAGIALE, O. III 27, ALEXANDRESCU, III. 13) prep.

PÁNTĂ2, pente, s. f. (Înv.) Fâșie îngustă de metal (folosită la ferecatul roților). – Pol. bant (< germ.).

PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna].

PÁNTĂ s. f. 1. înclinare, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; declivitate. 2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal. ♦ ~a unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. (< fr. pente)

PÁNTĂ ~e f. 1) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; povârniș; coastă; versant. ◊ A aluneca (sau a cădea) pe o ~ a se lăsa atras. 2) fig. Tendință spre viața ușoară și spre rău. 3) mat. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal; declivitate. 4) Tangentă trigonometrică a acestui unghi. /<fr. pante

PÁTĂ péte f. 1) Loc murdărit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Porțiune de altă culoare pe o suprafață. ◊ ~ albă loc necercetat, necunoscut. A căuta (sau a găsi) pete în soare a căuta (sau a găsi) neajunsuri în lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau păsări) Parte a corpului unde părul sau penele sunt de altă culoare. 4) Marcă dezonorantă atribuită cuiva pentru mult timp. ◊ Fără (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihănit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

PRÍNTRE prep. 1) (exprimă un raport spațial indicând spațiul, locul între mai multe obiecte sau persoane) În spațiul dintre; între. A trece printre coloanele de soldați. 2) (exprimă un raport modal) A râde printre lacrimi. /pre + între

pantă f. povârniș, clina unui munte (= fr. pente).

pată f. 1. semn ce murdărește: haină plină de pete; 2. semne naturale pe pielea animalelor sau pe penele păsărilor; 3. părți mai întunecoase în soare; 4. fig. defecte într’o operă altmintrelea bună: caută pete în soare; 5. tot ce atinge onoarea, reputațiunea: vieață fără pată. [Probabil redus din peată: cf. rut. PĬATNO, pată].

printre prep. 1. în mijlocul: printre căruțe; fig. printre mii de pericole; 2. între, în numărul: printre amicii săi; 3. prin (înaintea vorbelor începătoare cu vocale): printr’însul. [Contras din pre și între].

pántă f., pl. e și pente (sas. pant, bant. V. bantă). Legătură de fer la o poartă saŭ la o fereastră.

*pántă f., pl. e (fr. pente, d. pendre, a atîrna, ca vente, d. vendre, a vinde). Povîrniș, plan înclinat, plaĭ. V. versant.

pátă și (Munt. est) peátă f., pl. pete [alb. petă, pg. peta], d. vgr. pĭtta = pissa [din *pikia], smoală, păcură [V. păcură]. D. pitta vine pittákion, „emplastru”, adică „smoală orĭ unsoare aplicată pe o bucățică de pînză” și „pitac”, adică „scrisoare îndoită și sigilată cu ceară orĭ cu smoală”. Pe lîngă pittákion, de unde și lat. pĭttácium, se zicea și pettýkion, „petic de cîrpit”, și de aicĭ vine rom. petic și petică. Dim. d. lat. *pĭtta e pĭttula, care la început va fi însemnat „mic strat de smoală”, și de aicĭ rom pătură). Punct saŭ loc murdar pe o suprafață curată saŭ maĭ curată: o pată de cerneală într’o carte, niște pete de grăsime pe haĭnă. Semne naturale pe pelea omuluĭ (maĭ marĭ de cît alunelele saŭ negiĭ) saŭ pe păru cŭadrupedelor saŭ pe penele păsărilor: el are o pată roșie pe obraz, pantera are o mulțime de pete, rîndunica are o pată cărămizie la gușă. Locurĭ întunecate în soare: pete în soare. Fig. Faptă care pătează onoarea: acest cavaler are o vĭață fără pată.

píntre prep. (din pe și între ca dintre din de și între. V. pin, prin). Pin spațiu dintre: a trecut pintre noĭ, (fig.) pintre (saŭ pin) atîtea pericule. Între, pe la: a trăit mult timp pintre străinĭ (saŭ pin străinătate). – În est pînă pe la Bz. se zice pintre, ĭar în colo pîntre. În vechime, pînă pe la 1600, se zicea printre, ceĭa ce azĭ nu se maĭ zice nicăirĭ, deși se scrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pantă s. f., g.-d. art. pantei; pl. pante

pa s. f., g.-d. art. petei; pl. pete

+printr-acel/acea/acei/acele prep. + adj. pr.

+printr-acela/acei/aceia/acelea prep. + pr.

+printr-acest/această/acești/aceste prep. + adj. pr.

+printr-acesta/aceasta/aceștia/acestea prep. + pr.

+printr-alt/altă/alți/alte prep. + adj. pr.

+printr-altul/alta/alții/altele prep. + pr.

+printr-atât/atâta/atâția/atâtea prep. + pr.

+printr-atât/atâtă/atâți/atâte prep. + adj. pr.

+printr-unul/una/unii/unele prep. + pr. corectată

printre prep.

pantă s. f., g.-d. art. pantei; pl. pante

pa s. f., g.-d. art. petei; pl. pete

pátă s. f., g.-d. art. pétei; pl. péte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÁNTĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povârghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povârnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.)

PÁTĂ s. 1. stropitură, (reg.) pătătură, picătură. (O ~ de sânge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, maculă. (~ mare de cerneală pe hârtie.) 3. (prin Ban. și Transilv.) șargă. (Calul are o ~ neagră pe grumaz.) 4. (ANAT.) pată galbenă v. macula lutea.

PRÍNTRE prep. 1. între. (Trăiește ~ străini.) 2. din, dintre, între. (Cel mai bun ~ toți.)

PANTĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.)

PA s. 1. stropitură, (reg.) pătătură, picătură. (O ~ de sînge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, maculă. (~ mare de cerneală pe hîrtie.) 3. (prin Ban. și Transilv.) șargă. (Calul are o ~ neagră pe grumaz.) 4. (ANAT.) pată galbenă = macula lutea.

PRINTRE prep. 1. între. (Trăiește ~ străini.) 2. din, dintre, între. (Cel mai bun ~ toți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pántă (pánte), s. f. – Bandă de fier. Săs. pant, e dubletul lui bandă.

pántă (pánte), s. f. – Clină, coastă. Fr. pente.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PANTĂ. Subst. Pantă, versant, coastă, costișă, costie (reg.), grindiș, clină (pop.), corhană, țurană (reg.), povîrniș, prăvăliș (pop.), răsturniș (reg.), repeziș, repeguș, pripor, țipiș (reg.), tihăraie (pop.), tihârie (pop.); suiș, urcuș; rampă; coborîș; derdeluș, săniuș. Urcare, urcat, suire, suit. Vb. A urca (a sui) o pantă; a se cățăra; a coborî o pantă. Adv. În pantă; în urcuș. V. coborîre, ridicătură de teren, urcare.

pánță, pánțe, s.f. (reg.) veston de pânză cu care se îmbracă minerii.

INDICATOR DE PANTĂ instrument care indică înclinarea unei aeronave față de un plan orizontal. Indicatoarele de pantă pot fi cu pendul sau cu lichid. Se utilizează indicatorul de pantă longitudinală, care indică unghiul de urcare sau de coborâre a aeronavei, și transversală, care indică înclinarea laterală a avionului. Sin. clinometru sau înclinometru.

PANTĂ DE COBORÂRE/URCARE, unghiul format de o aeronavă în zbor cu orizontala în cazul luării sau pierderii înălțimii de zbor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Panta, -leon v. Pantelimon IV A 1.

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

PANTA RHEI (Παυτα ρει) (gr.) totul curge – Formulă prin care a fost transmisă posterității concepția lui Heraclit asupra mișcării, ca schimbare neîncetată a Universului.

PÁNTĂ (< fr.) s. f. 1. Unghi ascuțit sau unghi diedru format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă ori cu un plan orizontal. ◊ Panta unei drepte = tangenta geometrică a unghiului făcut de dreaptă cu axa absciselor. 2. Porțiune a suprafețelor topografice care face cu planul orizontal un unghi ascuțit, constituind versanții diverselor forme de relief. După unghiul de înclinare se deosebesc: p. line (sub 3°), p. slab înclinate (între 3 și 6°), p. accentuat-înclinate (între 6 și 15°), p. repezi (între 15 și 25°), p. foarte repezi (între 25 și 40°) și p. abrupte (peste 40°). Sin. coastă (2), povârniș.Loc. În pantă = înclinat, pieziș, abrupt. ♦ Porțiune de cale al cărei plan face un unghi cu planul orizontal.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se pune (cuiva) pata expr. 1. a avea o idee fixă; a urmări cu încăpățînare un scop. 2. a se enerva; a face o criză de furie / de nervi.

pată, pete s. f. idee fixă, fixație, manie.

printre picături expr. intermitent

Intrare: panta
panta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Panta
Panta nume propriu
nume propriu (I3)
  • Panta
Intrare: pantă (înclinare)
pantă1 (pl. pante) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantă
  • panta
plural
  • pante
  • pantele
genitiv-dativ singular
  • pante
  • pantei
plural
  • pante
  • pantelor
vocativ singular
plural
Intrare: pantă (legătură)
pantă2 (pl. pente) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantă
  • panta
plural
  • pente
  • pentele
genitiv-dativ singular
  • pente
  • pentei
plural
  • pente
  • pentelor
vocativ singular
plural
Intrare: panță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panță
  • panța
plural
  • panțe
  • panțele
genitiv-dativ singular
  • panțe
  • panței
plural
  • panțe
  • panțelor
vocativ singular
plural
Intrare: pată
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • pata
plural
  • pete
  • petele
genitiv-dativ singular
  • pete
  • petei
plural
  • pete
  • petelor
vocativ singular
plural
pantă1 (pl. pante) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantă
  • panta
plural
  • pante
  • pantele
genitiv-dativ singular
  • pante
  • pantei
plural
  • pante
  • pantelor
vocativ singular
plural
peartă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: printre
printre prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • printre
pântre prepoziție
prepoziție (I12)
  • pântre
pintre prepoziție
prepoziție (I12)
  • pintre
păntre prepoziție
prepoziție (I12)
  • păntre
pântă prepoziție
prepoziție (I12)
  • pântă
pentre prepoziție
prepoziție (I12)
  • pentre
pinte prepoziție
prepoziție (I12)
  • pinte
pintră prepoziție
prepoziție (I12)
  • pintră
pintri prepoziție
prepoziție (I12)
  • pintri
prântră prepoziție
prepoziție (I12)
  • prântră
prentră prepoziție
prepoziție (I12)
  • prentră
prentre adverb
adverb (I8)
  • prentre
printră prepoziție
prepoziție (I12)
  • printră
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pantă, pantesubstantiv feminin

  • 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vuind subțire motorul trase mașina pe pantă în sus. DUMITRIU, N. 264. DLRLC
    • format_quote Grupuri de oameni urcă din sat panta pieptișe, care îi aduce deasupra colinei. BOGZA, C. O. 214. DLRLC
    • format_quote Pe pantele malului... îndrăznea să dea colțul ierbii. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
    • format_quote Facerea drenajului se reduce la săpatul șanțurilor, dîndu-le o pantă de scurgere. I. IONESCU, M. 324. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În pantă = pieziș, povârnit, înclinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bică a ieșit... după ce amorțiseși căscînd ochii la toate vitrinele de pe strada în pantă. PAS, Z. I 262. DLRLC
    • chat_bubble A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a se lăsa prins, antrenat de... DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a se îndrepta către..., a duce către... DEX '09 DEX '98
  • 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înclinare
    • 2.1. Panta unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. MDN '00
  • 3. Porțiune dintr-o șosea sau dintr-o linie de cale ferată cu o înclinație aproximativ constantă, cuprinsă între două puncte diferite dintre care al doilea, considerat în sensul creșterii kilometrajului, are cota mai mică. DLRLC DN
etimologie:

pantă, pentesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Fâșie îngustă de metal (folosită mai ales la ferecatul obiectelor de lemn). DLRLC
    • format_quote Aramă lucrată și nelucrată, numai pente (fîșii). IONESCU, M. 735. DLRLC
    • format_quote Cînd da cu picioru-n poartă, Zbura cîte-o pantă toată. BIBICESCU, P. P. 300. DLRLC
    • format_quote Pente pe pente, Mii și sute încuiete (Ghemul). GOROVEI, C. 173. DLRLC
etimologie:

pa, petesubstantiv feminin

  • 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc., suprafață pe care se întinde o astfel de urmă; substanță care a lăsat această urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pleacă iar, lăsînd în urmă Pete negre pe zăpadă. TOPÎRCEANU, B. 72. DLRLC
    • format_quote Picuri mari de ploaie cădeau necontenit și tot ce era alb purta acum o pată. ANGHEL, PR. 94. DLRLC
    • format_quote figurat Decît în cartea țării să las o neagră pată. Mai bine cu-al meu sînge s-o văd azi inundată. ALECSANDRI, I. II 178. DLRLC
    • format_quote figurat Alexandru Lăpușneanul... lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei. NEGRUZZI, S. I 165. DLRLC
    • 1.1. Porțiune diferit colorată pe un fond de o culoare mai mult sau mai puțin omogenă. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nava se depărta făcîndu-se din ce în ce mai mică, o umbră... o pată... un punct... nimic. BART, E. 237. DLRLC
      • format_quote Nici o pată de nor nu plutea peste seninul albastru și limpede. HOGAȘ, M. N. 170. DLRLC
      • format_quote E a doua zi de sfîntul Gheorghe. Ceru-i fără pată cît de slabă în tot largu-i, de jur împrejur. CARAGIALE, O. I 368. DLRLC
      • format_quote poetic Mestecenii și cireșii însemnau pe luncă pete de aur vechi și de aramă. SADOVEANU, F. J. 364. DLRLC
      • format_quote poetic Spre miazăzi, dincolo de Valea Zăbalii, cad pete de soare pe munții Vrancii. VLAHUȚĂ, O. A. II 94. DLRLC
  • 2. Porțiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare față de rest. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Graurii noștri cu penele negricioase și presărate cu pete albe sau sure... trăiesc în Europa – din fundul Șvediei pînă în insula Malta – și chiar în Africa. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
    • 2.1. Părticică a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorată față de rest. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe obraz avea pete vinete care se cojeau. DUMITRIU, N. 27. DLRLC
      • format_quote El văzu că pe obrazul lui din stînga sînt niște pete negre. ISPIRESCU, L. 377. DLRLC
  • 3. Porțiune de nuanță diferită (mai închisă) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vezi tu colo, în lună, niște pete? – Le văd. CREANGĂ, O. A. 156. DLRLC
    • format_quote Eu sînt de cînd pe mîndrul soare Nu erau pete arzătoare, De cînd un purice ușor Purta potcoavă la picior. ALECSANDRI, T. I 392. DLRLC
    • chat_bubble A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preț defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iar cine caută pete, le găsește chiar în soare. HASDEU, R. V. 133. DLRLC
      • format_quote M-am tot oprit, cum vezi, dinaintea temerii de a nu intra în gura lumii, care găsește pete chiar în soare. GHICA, S. 293. DLRLC
  • 4. figurat Faptă reprobabilă, care dezonorează pe cineva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Despre sora aceasta coanei Leanca nu-i venea la îndemînă să vorbească... fiindcă aruncase o pată asupra familiei. PAS, Z. I 183. DLRLC
    • format_quote Vor căta vieții tale Să găsească pete multe. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
etimologie:

printreprepoziție

  • comentariu În legătură cu verbe care arată o stare sau o mișcare, formează împreună cu substantivul care urmează complemente circumstanțiale de loc. DLRLC
  • 1. În mijlocul... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: între
    • format_quote S-a hotărît să plece-n zori Trei comuniști cu compresorul... E printre ei un doinitor; Îi zice Toader vînătorul. DEȘLIU, M. 10. DLRLC
    • 1.1. prin specializare În spațiul dintre mai multe ființe sau obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Automobilul străbătu șoseaua printre teii cu frunze de-un verde puternic și umed, în acest sfîrșit de mai cu soare molatec. C. PETRESCU, A. 355. DLRLC
      • format_quote Printre crengi scînteie stele Farmec dînd cărării strîmte, Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. EMINESCU, O. I 209. DLRLC
      • format_quote Soarele rotund și palid se prevede printre nori. ALECSANDRI, O. 168. DLRLC
      • format_quote Făcîndu-mi loc printre dame... am alergat la celalalt capăt al galeriei. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa (ceva) printre degete. DLRLC
      • chat_bubble A privi printre gene = a privi cu ochii aproape închiși, de-abia întredeschiși. DLRLC
  • 2. În intervalul dintre două etape, două momente ale unei acțiuni, ale unui fenomen etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Printre suspine, bătrîna o lămuri. BASSARABESCU, V. 43. DLRLC
  • 3. rar Prin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prin
    • format_quote O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie, Printre care trece-o dungă mohorîtă și gălbuie. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote E-un miros de tei în crînguri, Dulce-i umbra, de răchiți... Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie. EMINESCU, O. I 210. DLRLC
    • format_quote Printre această stearpă pădure se zărește cerbul. ODOBESCU, S. III 59. DLRLC
  • 4. rar Dintre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dintre
    • format_quote Începu a curge de printre încrețiturile hainei sale mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
    • format_quote De l-oi prinde, mă, să știi Că s-a dus de printre vii. TEODORESCU, P. P. 596. DLRLC
etimologie:
  • Pre + între DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.